Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand POLITICA COOKIES Vezi și Politica de Confidenţialitate care face referire la modul în care colectăm, folosim şi partajăm datele dumneavoastră pentru a va oferi serviciile TVR precum şi modul în care folosim platformele sociale.
Eroi până la capăt, la "Dosar România"
Sâmbătă, 01 Decembrie 2018
În urmă cu 100 de ani, străbunii noștri au luptat pentru România Mare. Eroii de astăzi au apărat libertatea noastră, pe frontul împotriva terorismului. Luni, la Dosar România, de la ora 22.30, va invităm să urmăriți un reportaj special: "Eroi până la capăt".  despre militarii din echipa Invictus România care, deși  au fost răniți grav, nu au cedat și luptă acum pe un front mult mai pașnic, unde cuceresc inimi și medalii.
Alte legături
DOSAR ROMÂNIA

Alina Grigore - realizator și Marin Gabudean - videojurnalist, i-au însoţit pe eroii români care au participat anul acesta la Jocurile Invictus de la Sydney  şi va spun povestea unor oameni care au au reusit sa transforme suferința în victorie.

(w640)

Vasile Zbâncă şi camarazii săi, 15 militari trecuţi prin focul războiului, au dus steagul României tocmai la capătul emisferei sudice.  Sydney, metropola australiană cu aer magic, a fost gazda olimpiadei eroilor din acest an.  S-au reunit aici 500 de veterani din 18 țări, oameni care au privit moartea în ochi, au trecut prin traume fizice sau psihice ce au lăsat urme adânci, dar au găsit în ei puterea să lupte până la capăt. Iar mai apoi, prin forța exemplului, să inspire o lume întreagă. Alături de familii și de prietenii care i-au susținut în lungul drum al recuperării, au pornit într-o nouă călătorie, memorabilă.

(w640)

“Faptul că reprezinți țara este ceva unic, de multe ori nu poți exprima în cuvinte. Sunt trăiri pe care nu te întâlnești în fiecare zi și sunt mândru și onorat să aduc drapelul României chiar și în Australia”, spune Vasile Zbâncă, un militar care are ambele picioare amputate ca urmare a misiunii din Afganistan. În spital, le-a spus medicilor americani care l-au îngrijit și l-au protezat că își dorește ca viața lui să nu se schimbe. Și a luptat cu toată puterea pentru asta. Vasile schiază și conduce mașina fără a folosi adaptări speciale. Mai mult, a învățat să danseze salsa. Tragedia prin care a trecut l-a făcut să privească mai degrabă partea frumoasă a vieții, să prețuiască și să se bucure de fiecare clipă alături de familia sa.  

Din reportaj aflați povestea lui Dumitru Paraschiva, care a cucerit prima medalie pentru România, la canotaj în sala. Ani de zile acest munte de om nu-si mai găsea echilibrul. Era în forța de reacție rapidă când a intervenit să salveze o echipă americană prinsă într-o ambuscadă. Ca urmare a rănilor grave suferite la cap, medicii i-au interzis efortul fizic. După o lungă perioadă de suferință, avea să descopere că sportul i-a adus vindecarea. Anul acesta  a fost mai mult în cantonamente, dar efortul a meritat. A adus acasă medalia de bronz.  “Am gradul al doilea de invaliditate. Nu mai văd cu ochiul stâng și nu mai aud cu urechea stangă. La începutul probei îmi era teamă că nu o să aud semnalul. Sunt fericit că, de Centenar, am câștigat prima medalie a echipei României la Jocurile Invictus. Am fost al treilea din 61 de concurenți”, povestește cu mândrie Dumitru Paraschiva.

(w640)

(w640)

La natație, un om care nu-și mai simte jumătate din corp, a arătat lumii întregi că limitele pot fi doar acelea pe care singuri ni le impunem. Dar și că în viață, de multe ori, mai importantă este călătoria în sine. Prin prezența lui Ionuț Butoi, ștafeta românilor a fost specială. Echipa noastră nu a vizat medalia, ci transmiterea unui mesaj despre solidaritatea umană. Același legământ ca și pe front. Nimeni nu este lăsat în urmă.

(w640)

Pentru Ionel Bida, înotul reprezintă mult mai mult decât o disciplină sportivă: “Acolo, în apă, e ceva aparte. Sunt eu cu mine însumi, sunt eu cu Dumnezeu. Și este cea mai bună terapie pe care pot sa o am în tratarea sindromului post-traumatic. În momentul în care discut despre cum am fost rănit, crește starea de emotivitate. Încă mă emoționează acele zgomote care se aseamană cu focul de mitralieră”. Ionel Bida a fost rănit în urmă cu opt ani. Într-o luptă cu talibanii, care a început la 2 noaptea, iar el a fost împușcat în picior a doua zi la 10 dimineața. Ca să rămână în viață, a trebuit să continue lupta până când a reușit să se adăpostească după o stâncă, iar camarazii săi l-au evacuat și l-au dus într-o zonă sigură unde i s-a acordat primil ajutor . Acum, datorită înotului, acest om a reusit să-și găsească liniștea. Dar spiritul de luptător nu l-a părăsit niciodată. La Sydney, s-a clasat pe locul 4 în probele de 50 m spate și bras.

(w640)

Au mușcat din podium și atletii noștri militari. Care spun că în primul rând își doresc să fie un exemplu pentru copiii lor. Laurențiu Șerban și-a pierdut un picior în timp ce alerga să-și salveze camarazii al căror blindat trecuse peste o bomba artizanală. Doar că terenul ascundea și alte capcane. “În acel moment crezi că toate planurile ți se termină. Dar privind în urmă văd că viața mea a decurs doar în bine, am o familie, am tot ce imi doresc și dacă aș avea de ales între a schimba ceea ce am acum cu un picior, prefer un picior de lemn”, declară hotărât Laurențiu.

(w640)

Indiferent de provocările pe care viața i le-a scos în cale, pe front sau pe terenul de sport, Doru Hamza nu și-a pierdut niciodată zimbetul. Pentru el, faptul ca a avut familia alături înseamnă totul. “În proba de 1500, am reușit să mă clasez pe locul 4. Am fost primul sub linie, ca la liceu. E un pic frustrant sa fii acolo, lângă cutie, cum zice antrenorul. Dar locul 4 nu e de ici, de colo, e foarte multă muncă în spate”, explică Doru.

Pentru echipa Invictus România cea mai mare victorie a fost obținută la tir cu arcul. Unde românii au câștigat patru medalii într-o singură zi. Eugen Pătru, fost lunetist, a fost dublu medaliat: aur la arc olimpic in proba individuală si argint în proba pe echipe. Era ziua în care fiul său împlinea șase luni. Pentru Dănuț Nicola cel mai mare suporter a fost fiul lui, iar Cătălin Pârvu a urcat pe podium după ce se împrietenise de doar trei săptămâni cu noul arc olimpic cumpărat dintr-o donație.

(w640)

Ionuț Butoi, Augustin Pegulescu și Dorin Petruț au triumfat la Sydney, unde au învins echipa Australiei și au adus cucerit aurul la tir cu arcul compound. Arcașii noștri au avut misiuni în Irak și în Afganistan. De unde Ionuț Butoi s-a intors paralizat de la brâu în jos, Augustin Pegulescu cu un picior amputat și Dorin Petruț cu un picior aproape sfârtecat, după un atac în care a protejat viața unui camarad britanic. Însă niciun handicap nu i-a ținut în loc. Viața lor a continuat nu fără sacrificii, dar în cel mai firesc mod. 

Dorin Petruț, aur cu echipa și bronz la individual, in proba de tir cu arcul compound: “Noi devenim o armă prin poziția noastră și lansăm o amărâtă de săgeată. Dedic aceste două victorii celor 100 de ani, familiei mele care a dat tribut tot timpul și tuturor românilor!”. 

“In teatrul de război și în sport lupt pentru acest drapel. E cel mai important pentru că reprezinți România și-ți bate inima mult mai tare decât orice ai face. Probabil că asta e menirea mea, să reprezint țara în continuare” spune, cu lacrimi în ochi, Ionuț Butoi. 

Augustin Pegulescu îndeamnă oamenii să practice orice fel de sport: “Ideea de invictus nu e benefică doar militarilor, ci tuturor oamenilor care suferă de o dizabilitate. Cred că mulți ar trebui să întoarcă privirile către sporturile adaptive și către mișcare, chiar dacă unii dintre ei se simt neputincioși. Sunt neputincioși azi, or să fie neputincioși mâine, dar poimâine cu siguranță vor fi mult mai bine.” 

Alina Grigore, realizator: “Eroii reportajului sunt militari care pun țara și misiunile în care România îi trimite mai presus  de propria viață. Medaliilor dobândite în luptă li s-au adăugat cele câștigate pe terenul de sport. Dar, dincolo de podium rămân victoriile de fiecare zi, puterea exemplului, forța interioară și dorința de a merge înainte. Acesta este și mesajul lor pentru noi. Să-i sprijinim pe cei în nevoie, să nu ne dăm bătuți în fața greutăților, să luptăm, pentru libertatea noastră și să ne bucurăm mai mult de tot ceea ce ne înconjoară".