Sacrificiul impune repect. Este doar un slogan sau se întâmplă și în realitate? Luni, la Dosar România, ați putut urmări o poveste emotionanţă despre o familie și un sistem. La TVR1, de la ora 22.30.
Cimitirul Ungureni din Craiova este locul în care o mamă și fiii săi vin adesea să-și aline durerea. Alex și Edi și-au pierdut tatăl în urmă cu opt ani. Lavinia a fost 14 ani soție de militar. Sublocotenentul post-mortem Marin Costea și-a servit țara în unele dintre cele mai periculoase zone din lume: în Angola, în Afganistan și în Irak. S-a întors cu bine din șase misiuni externe.
A luptat împotriva teroriștilor, a scăpat din ambuscade, dar soarta a făcut să moară în țară, în timpul pregătirii de luptă pentru a șaptea misiune. O bombă defectă, construită în 1977, i-a curmat viața, în poligonul de la Cincu, în 23 noiembrie 2010. Opt ani mai târziu Lavinia și Alex, fiul cel mare, decid să vorbească. Vor ca oamenii să știe cine a fost Marin Costea: un militar care și-a făcut datoria față de țară. Iar țara avea datoria să aibă grijă de familia greu încercată. Ce a urmat ne arată hibele unui sistem incapabil să reacționeze pe măsura sacrificului ostașilor săi.
Marin Costea a fost înmormântat cu onoruri militare, dar într-o margine a cimitirului, ceea ce a revoltat familia. Răspunsul Ministerului Apărării a fost că nu poate interveni legal în repartiția locurilor de veci, deoarece cimitirul aparține municipalității.
După ce și-a pierdut soțul, Lavinia, cu doi copii minori în întreținere, a fost angajată în armată, cu gradul de plutonier. Legea prevede acest sprijin pentru familiile ostașilor decedați în acțiuni militare, în țară sau în străinătate.
Când a murit soțul Laviniei, copiii soldaților și gradaţilor profesioniști nu aveau dreptul la pensie militară de urmaș. De această măsură reparatorie beneficiau doar copiii cadrelor militare. În aceste condiții, Alex și Edi au obținut pensie de urmaș de la Casa Județeană din Dolj. În 2010, fiecare primea 350 de lei lunar.
Copiii cadrelor militare aveau din partea Casei Sectoriale a MapN de trei ori mai mult: pensie, indemnizație și bursă de studiu. Câțiva ani mai târziu, legea s-a schimbat, iar sacrificiul soldaților, fruntașilor și caporalilor a fost, în sfârșit, recunoscut de sistemul militar. Lavinia a cerut tratament egal pentru Alex și Edi. Dar Casa de Pensii a Ministerului Apărării i-a respins cererea. A motivat că cei doi copii beneficiau deja de pensie de urmaș din sistemul public. Și că nu pot opta. Lavinia Costea s-a adresat instanței și a câștigat procesul definitiv și irevocabil. Acum, fiii săi beneficiază de pensie militară de urmaș, iar armata îi va susține în școală până la vîrsta de 26 de ani. Dar pentru toate aceste drepturi, o mama s-a bătut cu un sistem. Și a ieșit învingătoare.
“Pe parcursul anilor mi-am menținut verticalitatatea și m-am zbătut pentru aceleași drepturi de care colegele mele în situaţii similare beneficiau. MApN trebuie să facă distincție între mine ca subofițer și mama celor doi copii. Am obligația morală și legală să le asigur drepturile. Eu am doi copii acasă. Fiecare, în farfurie, are aceeași mâncare. La fel și cu noi. Suntem urmașii decedaţilor, suntem toți ai MApN și ar fi trebuit să beneficiem toți de aceleași drepturi. Nu numai eu, și Constituţia spune acest lucru!”, spune Lavinia Costea, o mama care a învins un sistem.
Fiul cel mare, Alex, este student acum. Pentru prima oară vorbește public despre trauma prin care a trecut și dorința de a-și face tatăl mândru de ceea ce a realizat până acum:“Am obiectivele mele propuse, încerc să le ating și sper să am oamenii corecți alături, care să mă susțînă. Și am destule persoane în momentul de față: mama mea și cei mai bun prieteni. Ei m-au ajutat mult timp să trec peste ce s-a întîmplat și să fiu un om mai bun. Să încerc să-l urmez pe tată gîndindu-mă la exemplul lui, pe care mi l-a lăsat”.
Echipa care a realizat reportajul “Sistemul, pe loc repaus” : Alina Grigore - realizator, Claudiu Petringenaru - director de imagine, Ion Chelaru - sunetist și Tache Cristea -asistent imagine
