Marina Constantinescu s-a născut pe 22 septembrie 1966. A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii Bucureşti. În 1992 a început să colaboreze cu suplimentul LAI al ziarului Cotidianul şi cu revista România Literară unde a debutat cu cronica dramatică.
Tot în 1992 a devenit şi membru UNITER. A primit premiul UNITER pentru cel mai bun critic de teatru în 1997, cât şi Marele Premiu APTR, pentru seria de emisiuni Nocturne.
A publicat volumele: Danaidele - istoria unui spectacol şi A fost odată în România. Marina Constantinescu este membru fondator al Fundaţiei Teatrul Act şi al Teatrului Act, primul teatru independent din România, cât şi membru fondator al Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu.
Timp de 4 ani a fost profesor invitat la Academia de Teatru de la Limoges, predând două cursuri: Istoria cenzurii şi Istoria teatrului şi a spectacolului de după cel de-al doilea razboi mondial şi până astăzi, în Europa Centrala şi de Est.
A fost timp de 3 ediţii, respectiv: 2005, 2006, 2007, director artistic şi selecţioner unic al Festivalului Naţional de Teatru I.L.Caragiale. A publicat numeroase articole în reviste de specialitate. A realizat studii în România şi în străinătate despre fenomenul teatral şi complexitatea lui.
Televiziune a început să facă în 2000, ca realizator al emisiunii Cabina de montaj, iar din 2001 povestea ei a continuat cu Nocturne. A prezentat, alături de Cătălin Ștefănescu, seria de documentare "Gări de poveste".
Nocturne este o reverenţă în faţa valorii, a verticalităţii morale şi profesionale, aşa cum o descrie şi Marina Constantinescu.
„«Nocturnele» sunt poveşti cu şi despre oamenii din mine şi din jurul nostru. Sondez continuu pe terenul marilor valori, prea puţin cunoscute, pe de o parte, precum şi dialoghez cu mari personalităţi, prea bine cunoscute, pe care încercăm să le prezentăm, cu smerenie şi cu modestie, în imagini mai puţin bătătorite, cu stări mai puţin intuibile.”
„Sunt o femeie perfecţionistă, idealistă, devotată, pasionată de tot ce face, apucată, înţelepţită târziu, aiurită, dar responsabilă, o femeie care are două mâini stângi şi se străduieşte, zilnic, să nu facă pagube prea mari familiei, care iubeşte teatrul, Luna şi lumea din capul ei, călătoriile, care este sedusă de Şeherezada, Fellini şi Karen Blixen. Care de peste unsprezece ani şi ceva nu-şi mai permite să lenevească, care îşi adoră părinţii şi băiatul, care crede - conservatoare, deh - în prietenie. Până la capăt. Care uită să încuie fie casa, fie maşina, fie pe amândouă. Şi care nu ştie niciodată cât costă o pâine. Deşi o cumpără cotidian”, mărturiseşte Marina Constantinescu.
***
