Armata romanticilor. Viaţa ca un roman (1834-1848) (ep.6) premieră
Anii 1830 marchează triumful romanticilor, în frunte cu Hugo, Balzac și Dumas, ale căror opere eclipsează realizările „adversarilor” clasici. Victor Hugo locuiește într-o casă elegantă din Place des Vosges. Însă continuă să îl revolte sărăcia oamenilor de rând și nedreptățile care guvernează societatea. Chiar dacă nu se alătură, deocamdată, antimonarhiștilor, măsurile autoritariste ale regelui Ludovic-Filip îl îngrijorează. De la instaurarea Monarhiei din iulie averile bogaților cresc, dar muncitorilor le scad salariile și li se încalcă drepturile. Franța este răscolită de greve reprimate brutal de armată.
* Mari lideri militari ai secolului al XX-lea.
Forţa combativă (ep. 4) Norman Schwarzkopf
În 2 august 1990, 100.000 de soldați irakieni invadau Kuweit la ordinul președintelui Saddam Hussein. Câteva zile mai târziu, o coaliție din peste 30 de țări, organizată de Statele Unite, intervenea pentru a preveni extinderea conflictului în Arabia Saudită. Operațiunea Desert Storm, declanşată la 17 ianuarie 1991, avea să fie condusă de generalul Norman Schwarzkopf-acelaşi care, în anul 1983, fusese desemnat comandant adjunct al forței de intervenție în timpul invaziei din Grenada, în Marea Caraibilor-prima mobilizare externă a armatei SUA după războiul din Vietnam.
* Miturile greciei antice. Zeus: lupta pentru putere (ep.1)
Zeus este figura paternă căreia divinitățile și omenirea îi datorează supunere. El controlează fenomenele atmosferice, stârnind furtuni devastatoare și binefăcătoare ploi. Garant al ordinii şi ierarhiei sociale, are ca „reşedinţă” un palat ceresc, situat pe vârful muntelui Olimp şi făurit de însuşi fiul său, Hefaistos, zeul focului şi ocrotitorul fierarilor. Dar pentru a afla cum a ajuns Zeus regele zeilor Olimpului, e nevoie să ne întoarcem înainte de facerea lumii, când, potrivit cosmogoniei anticilor greci, nu exista decât haos...
* Vieţuitoare bizare (ep.2) (premieră)
În aprilie, începe sezonul împerecherii pentru păianjenii-lup (familia Lycosidae). Femela nu depune ouăle într-un cuib, ci ţese în jurul acestora un cocon pe care îl atașează de abdomen. Însă trebuie să fie cu băgare de seamă, pentru că, din cauza terenului accidentat sau a mișcărilor bruște, prețiosul „bagaj” se poate desprinde. Dacă mama nu îl recuperează la timp, puii mor. Profesoara Marie Trabalon a remarcat ceva uimitor la femelele de păianjen studiate : dacă îşi pierd coconul, încep să-l caute ore, chiar zile întregi, dovedind că își „amintesc” ce trebuie să facă. Când îl găsesc, îl verifică imediat cu gura și abdomenul, apoi îl refixează de corp. Instrumentul prin care mamele „comunică” cu puii lor este chiar firul de mătase „tors”-mai exact, compoziția lui chimică, unică.
Producător Oana Haşegan
