Cea mai grandioasă construcţie românească din comunism - Canalul Dunăre-Marea Neagră - a produs între anii 1975 şi 1987 peste 1.400 de accidente mortale. Nu trecea nici măcar o zi fără victime umane! Cazurile au fost trecute sub tăcere, vieţile oamenilor contând prea puţin pentru regim. Pe lângă cadavre, Canalul Dunăre-Marea Neagră ascunde multe alte întâmplări tragice şi uluitoare.
Munca la Canal presupunea excavarea şi transportul unor cantităţi imense de pământ şi piatră. Uneori chiar sistemul de plată determina risipa si hoţia.
Mare parte din motorină era aruncată pe câmp sau în valea Carasului. Însă, pentru a corespunde consumului de combustibil, şi cantitatea de pământ excavată trebuia umflată corespunzator. Toţi cei implicaţi aveau de câştigat.
Nerespectarea normelor de protecţie a muncii, alcoolismul, furturile de combustibil, raportările false de producţie, toate asigurau unor categorii de muncitori venituri substanţiale, din care o bună parte ajungea la şefi şi la supraveghetori. Fiecare îşi lua partea şi toţi tăceau în cor ca să nu-l supere pe „Tovarăşul”.
Dar furturile nu erau marea problemă a Canalului, ci mai degrabă o tradiţie. Principala problemă era una tragică: accidentele mortale de muncă. Văduve, orfani, părinţi îndoliaţi, familii lovite cumplit, de care nu-i păsa nimănui. Nici ''tovarăşilor'', nici ''organelor''.
În anul 1988, după inaugurarea ambelor braţe ale Canalului, un important şef cu protecţia muncii aproxima la 1400-1500 numărul de lucrători morţi în accidente de muncă. Civili şi militari. O medie de aproape 10 pe lună. Unii oameni se tem si astăzi să fie filmaţi când vorbesc despre aceste lucruri.
În ediţia din 30 octombrie a seriei documentare Adevăruri despre trecut, vom avea mărturii în exclusivitate ale foştilor lucrători la Canal.
Emisiunea poate fi urmărită în reluare la TVR 1, joi, 31 octombrie, de la ora 13.30 sau duminică, 3 noiembrie, de la ora 6.30 şi la TVR International vineri, 4 noiembrie, de la ora 21.00.
***
Realizator: Iulian Foişor
Producător: Raluca Rogojină
