"Tatăl meu e marinar” este un film despre Tulcea-port la ocean, copilărie, bărbați ai mării, vise occidentale, declin și renaștere. Povestea prinde viață la Tulcea, prin ochii unui copil de marinar, pe fondul anilor 1980-1990 pana in prezent, țesând amintiri din arhive filmate, dialoguri, teatru de umbre, intervenții poetice și interviuri cu fosti și actuali „vaporeni”.
Filmul este purtat de portretul coral al unei comunități ce înfruntă istoria si transformarile recente: de la enorma flotă IPO , pe atunci a doua din Europa ca marime-dupa URSS, la vremurile tulburi ale dispariției acesteia, până la eforturile și speranțele celor rămași să reconstruiască orașul și portul.
Sunt puse față în față nostalgia și umorul-disperarea şi creativitatea-trecutul demult pierdut şi un viitor cautat cu îndârjire.
"Tatal meu e marinar" devine un eseu cinematografic, oscilând între burlesc şi liric, împodobit cu tonuri absurde şi ludice, tratate cu gravitate şi tandrețe, un film ca o declaratie de dragoste a regizorului Iulian Furtună, nascut pe malul Dunarii, la Tulcea.