Între îndatoririle liderilor politici intra și reprezentarea țării în fața oaspeților străini. Comuniștii au descoperit repede că erau deficitari la acest capitol. Gheorghe Vătafu, maestru bucătar încă din vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, ne povestește că la o întrunire din străinatate, conducătorul român a remarcat modul în care erau tratați de străinii și a devenit conștient de lipsa de personal calificat din țara noastră. I-a solicitat lui Petru Groza, premier la acea dată, să organizeze în România școli de bucătari, cofetari și ospătari.
Inițial, relațiile diplomatice ale României se reduceau la țările care intraseră, și ele, sub tutelă sovietică. Pe măsură ce delegațiile străine care veneau la noi în țară s-au diversificat, s-a înmulțit și personalul necesar pentru buna pregătire a dineurilor. S-a ajuns ca la astfel de recepții să fie aduși maeștri bucătari de la cele mai bune restaurante din capitală și din țară.
Mulți dintre absolvenții școlii de bucătari erau trimși după terminarea studiilor la specializări în Occident sau la concursuri internaționale de artă culinară. Și, dacă tot plecau pe banii statului comunist, uneori liderii acelor vremuri apelau la serviciile lor pentru a le pregăti mesele private.