Duminică, la „Omul şi timpul”, Rafael Udrişte ne-a provocat la o dezbatere pe un subiect ce a căpătat tot mai multă amploare în ultimii ani. Emisiunea a fost difuzată pe 21 noiembrie, de la ora 19.00, la TVR 1.

 

Când a apărut corectitudinea politică în Statele Unite, era greu de imaginat că, într-o bună zi, ea avea să devină dictat în Europa. Ideea era profund americană şi foarte străină tradiţiilor universitare europene. În Europa nu au existat democraţii ale minorităţilor. Şi aceasta pentru că Europa nu a trăit tragedia americanilor de culoare şi nici nu a trebuit să inventeze „discriminarea pozitivă”, pentru a-i atenua consecinţele. Despre corectitudinea politică, necesitatea şi capcanele ei discută Rafael Udrişte cu invitaţii săi la „Omul şi Timpul”, publicistul Cătălin Sturza, doctor în filologie al Universităţii din Bucureşti, respectiv lector univ. dr. Ionuţ Butoi, de la Facultatea de Jurnalism a aceleiaşi Universităţi din Bucureşti. Emisiunea se vede pe 21 noiembrie, de la ora 19.00, la TVR 1.

La începuturile sale, corectitudinea politică americană a fost limitată doar la universităţi şi în mare parte ignorată de opinia publică. Pasiunile multiculturaliste care au animat campusurile studenţeşti în anii 60 – 70 ai secolului trecut au întâlnit, însă, teren propice în lumea politică de stânga de la Washington.

„Acest radicalism cultural care a ţâşnit atunci din universităţi până la Capitoliu ne creează astăzi tuturor mari probleme de convieţuire şi de armonizare a mai multor direcţii de gândire. Astăzi avem şi noi martirii noştri identitari, activiştii cauzei LGBT sau ai terorismului ecologic, care, de cele mai multe ori, atacă orice fel de normă socială în numele drepturilor omului. În numele libertăţii au ajuns să dărâme, să excludă, să nege realitatea, să reducă la tăcere pe oricine iese din şabloanele corectitudinii politice. Lipsa de discernământ, contestarea anatomiei umane, anularea contextelor istorice au condus la situaţii hilare, dacă nu ar fi dramatice. De ce spun asta? Pentru că artişti şi gânditori esenţiali ai umanităţii ajung sa fie interzişi pentru că au trăit cândva în realităţi socio-politice care ies din graniţele corectitudinii politice de astăzi. Vergiliu, Shakespeare, Beethoven, Mozart, chiar şi Oscar Wilde sunt victimele corectitudinii politice. De ce? Pentru că reprezintă supremaţia omului alb. În aceste condiţii, civilizaţia noastră riscă să sucombe fără drept de apel”, atenţionează Rafael Udrişte.

Universităţile din Europa sau din America încep să nu mai transmită cunoştinţe şi valori de teamă să nu încalce rigorile periculoase ale corectitudinii politice. „Victimizarea identitară începe să fie condiţie esenţială în orice domeniu, în detrimentul meritocraţiei, al adevărului istoric şi chiar al fiziologiei. În aceste condiţii, putem să ne gândim că într-o bună zi corectitudinea politică extremă va duce la anularea gândirii critice şi va alimenta din ce în ce mai mult intoleranţa pe care tocmai ea o incriminează cu tărie. Cu alte cuvinte, dacă opiniile tale insultă, şi insultele mele au dreptul de a fi opinii”, mai spune realizatorul TVR.

O temă grea, sensibilă, dar prezentă în lumea în care trăim. Un subiect ce nu poate fi evitat, prin metoda struţului ce stă cu capul în nisip. Rafael Udrişte îl pune în discuţie alături de invitaţii săi la „Omul şi Timpul”, duminică, 21 noiembrie, de la ora 19.00, la TVR 1.

***

Situaţii excepţionale, mai puţin cunoscute, din istoria recentă a ţării noastre, sunt cercetate şi dezvăluite în emisiunea-document a Televiziunii Române „Omul şi timpul”, ce poartă semnătura realizatorilor Ruxandra Ţuchel şi Rafael Udrişte. Producţia ne introduce în intrigile demne de filme hollywoodiene ale politicii româneşti, interne şi internaţionale, din perioada interbelică şi anii comunismului, dar şi imediat după încheierea acestei perioade. Din 17 octombrie, de la ora 19.00, urmărim în fiecare duminică un nou sezon „Omul şi timpul” la TVR 1.