loader
Foto

Galerie foto

De ce ne temem de Rusia? Aflăm la „Omul şi timpul”, pe TVR 1 | VIDEO

Realizatorul Rafael Udrişte împreună cu profesorii Adrian Cioroianu şi Dan Dungaciu ne vor ghida prin istorie pentru a ne explica rădăcinile fricii românilor faţă de Rusia. Duminică, 20.02, de la 19.00, la TVR 1.

 

Rafael Udriște
Omul şi timpul

„Românii s-au simţit ameninţaţi întotdeauna de vecinul de la Răsărit. Dar nu s-au temut niciodată de Dostoievski, de Cehov sau de Esenin. Nu le este frică de marea cultură rusă, pe care nimeni nu are cum să o conteste. Nu se teme nimeni de poporul rus, ci, fără putere de tăgadă, de imperiul rus, de tendinţele de expansiune ale acestui imperiu spre Balcani, spre gurile Dunării, spre Marea Neagră. Românii resping politica opresiunii, politica pumnului în gură, practicate întotdeauna de Rusia, fie ea ţaristă sau comunistă”, ne face introducerea în subiect Rafael Udrişte, realizatorul și moderatorul emisiunii.

(w882)

Rădăcinile acestei frici faţă de Rusia sunt vechi. Împreună cu profesorii Adrian Cioroianu şi Dan Dungaciu, într-o nouă ediţie „Omul şi timpul”, vom căuta să înţelegem percepţia deloc pozitivă pe care o avem faţă de Rusia şi de unde ni se trage frica faţă de vecinul de la Răsărit.

(w882)

O simplă enumerare a faptelor din istorie justifică modul în care privim către Rusia cu îngrijorare. Marile acţiuni politice ale Principatelor Unite sau ale României Mari stau sub semnul pericolului rus. Dacă nu pierdea războiul Crimeii, Rusia intenţiona să anexeze ţările române. Rusia s-a opus Unirii de la 1859, Rusia a ocupat Basarabia, a luat Bucovina de Nord ca pradă de război. Şi tot Rusia s-a revoltat în 1918, când Transilvania a revenit României. Rusia ne-a impus comunismul.

Toate cele de mai sus sunt fapte care au determinat această percepţie negativă despre Rusia. „În concluzie, rusofobia noastră nu se referă doar la perioada comunistă, ci dimpotrivă. Ultimii 500 de ani de istorie au lăsat o amprentă mult mai importantă asupra mentalităţii colective decât ultimii 70 de ani. România, la fel ca şi Cehia şi Slovacia, a avut o experienţă dificilă cu Rusia şi tocmai de aceea şi astăzi legăturile cu Moscova sunt ambigue”, mai subliniază jurnalistul.

(w882)

Iar Rusia continuă şi astăzi să ne dea fiori reci. De ce ne temem de Rusia? Aflăm şi înţelegem mai bine duminică, la „Omul şi timpul”. Pe 20 februarie, de la ora 19.00, la TVR 1.

 

15:00 Concert aniversar Alexandra Chira

(II)

Prezentator si producător Iuliana Tudor

Jurnalist Anamaria Voicu

(Reluare)

16:30 TVR 70

Adevăruri despre trecut

*Atenție, se închid ușile!

Printre ideile de dezvoltare a capitalei lansate in perioada interbelica s-a numarat si cea a construirii unei linii de metrou. In Londra se circula prin subteran din 1863; in Budapesta din 1896, ba chiar si la Moscova exista metrou din 1935. Situatia era, insa, potrivnica infaptuirii unei linii de transport subteran in Romania anilor ’30-‘40. A venit si Cel de-al Doilea Razboi Mondial, iar peste aceste proiecte s-a asezat praful.

Bucurestiul nici nu indeplinea in acele vremuri un criteriu de baza pentru pentru construirea unei linii de metrou: dupa primul Razboi Mondial, capitala avea mai putin de 400.000 de locuitori; inaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial se apropia de un milion si de-abia in anii 70, depaseste 2 milioane de locuitori. Abia in acest moment situatia devine critica: „oamenii muncii”-cum erau denumiti cetatenii-nu mai puteau ajunge la timp la serviciu. Se impunea, asadar, dezvoltarea circulatiei subterane.

Ramanea, insa, o alta problema: terenul pe care este amplasat Bucurestiul este destul de nisipos, din cauza apelor care il strabat. Vointa politica a fost, insa, mai puternica si, in 1972 s-a luat decizia ca pe sub cartierele din Bucuresti sa circule metroul.

Nicolae Ceausescu dorea ca metroul sa fie o realizare exclusiv romaneasca; asa ca nu a apelat la cei care realizasera astfel de sisteme de transport in strainatate. Nu a consultat pe nimeni nici la capitolul know-how, si nici pentru a aduce unelte de forat care sa le usureze munca oamenilor.

Primul tronson urma sa lege fabrica de mașini agricole Semanatoarea de platforma industriala Timpuri Noi. Lucrul a inceput in septembrie 1975, iar 4 ani mai tarziu, in noiembrie 1979, bucurestenii puteau urca in vagoane. Desigur, vagoane facute in Romania, la Intreprinderea de Vagoane Arad.

Reteaua de transport subteran a Bucurestiului se dezvolta, la inceput, cu o viteza de aproape 2 kilometri pe an. Pare putin, dar, sa nu uitam, era o premiera in Romania! Muncitorii au capatat experienta si au ajuns repede la un ritm de 4 kilometri pe an. Era incredibil; doar metroul din Ciudad de Mexico inainta mai repede!

In 1989, Bucurestiul avea aproape 60 de kilometri de metrou. Calatoria cu acest mijloc de transport in comun a devenit o obisnuinta, atat pentru bucuresteni, cat si pentru cei care veneau in capitala cu treburi.

Producator Raluca Rogojina

 
„Tezaur folcloric” deschide un nou sezon la TVR 1: o călătorie în inima tradițiilor și a poveștilor din vatra satului românesc

Duminică, 6 septembrie, de la ora 13.00, prima ediție aduce în fața telespectatorilor TVR 1 un moment special prezentat de Ansamblul Folcloric ...

Ediție specială „Universul credinței”, la TVR 1: Sfânta Liturghie ce încheie ITO 2026, în direct de la Catedrala Națională

Joi, 3 septembrie, de la ora 10.00, TVR 1 transmite în direct, în cadrul unei ediții speciale „Universul credinței”, slujba Sfintei Liturghii ce ...

Documentarul „Duminica Limbii Române”, astăzi, la TVR

De Ziua Limbii Române, urmărim un documentar ce prezintă istoria și zbuciumul limbii române în Basarabia, semnat de jurnalistul TVR Moldova ...

 

#tvr1