Multipremiatul regizor, producătorul și scenaristul român de film Cristian Mungiu a venit la „Garantat 100%”, duminică, 22 octombrie. Cătălin Ştefănescu ne-a dat întâlnire de la ora 22.45, la TVR 1. | VIDEO
Cel mai apreciat regizor român din ultimii ani, Cristian Mungiu, a lansat de curând volumul de amintiri „Tania Ionașcu, bunica mea - O biografie basarabeană”, un portret al bunicii regizorului pentru care „acasă” reprezenta Basarabia de dinaintea invaziei sovietice, scrierea fiind însoţită de fotografii din arhiva familiei.
Bun prilej pentru gazda emisiunii „Garantat 100%”, Cătălin Ştefănescu, să ne invite duminică seară, ora 22.45, la discuţie fină despre prezent şi trecut, despre suferință, iubire, zilele banale ale bunicii și ale rudelor care o însoțeau, povestea ei, aşa cum se desprinde din cartea scrisă.
„E o carte în foarte mare măsură despre afecțiune sub diverse forme. În primul rând, este despre afecțiunea necondiționată pe care mi-o purta bunica și eu ei. (…) Am avut o relație particulară cu bunicii, am petrecut toată copilăria lângă ei, pentru că părinții lucrau și am simțit că în fiecare dintre gesturile astea absolut firești și normale … simțeam că pot să am o încredere și un sprijin neţărmurit în ei, până la capăt”, mărturiseşte Cristian Mungiu la „Garantat 100%”.
Şi dialogul merge mai departe, astfel că aflăm despre educație în acele timpuri, despre sobrietate, despre cum supraviețuiau oamenii în viața aceea aspră… „Ce mi-a plăcut foarte mult la atitudinea bunicii mele la toate aceste lucruri dramatice e că ea nu a adoptat niciodată niciun fel de patetism în raport cu ele: mi le-a povestit, așa a fost să fie”, mai spune invitatul lui Cătălin Ştefănescu.
Iar apoi, se ating şi subiecte cumva personale: „Mie îmi place foarte mult să mă uit la emisiuni științifice, despre planete… Când toate lucrurile se exprimă în milioane de ani și despre cum se va sfârși viața pe pământ și găurile negre… Dacă te raportezi la lucrurile alea, rescalezi lucrurile altfel în viața ta. (…) În viața mea e o cumpănă, nu mai iau niciodată lucrurile foarte în serios… n-am senzația că am făcut vreo mare chestie. Important este dacă vrei să încerci să trăiești acele mici momente care nu sunt neapărat foarte glorioase, ci mici momente de care să te bucuri. Dar nu ai înțelepciunea asta de la început și poate n-o ai întotdeauna. Eu acum sunt la vârsta la care încep să apreciez aceste momente de banalitate colosal de mult, pentru că nu mai am atâtea ambiții pe câte aveam altădată, majoritatea lucrurilor profesionale din viață mea să zicem că sunt în urmă…”
„Noi suntem cu toții foarte nemuritori în gândurile noastre. Știm că o să murim cândva, dar avem sentimentul că nu o să ni se întâmple neapărat nouă și neapărat mâine” – o concluzie? Mai degrabă o invitaţie la dialog profund.
