Hocheiul pe gheaţă este unul din cele mai pasionante sporturi de echipă şi, în mod sigur, cel mai rapid. Foarte popular în Europa, SUA şi Canada, este un sport care necesită tehnică, îndemânare, echilibru şi forţă psihică.
O echipă este alcătuită din maximum 20 de jucători şi trei portari în competiţia masculină şi din 18 jucătoare şi doi portari la feminin. În timpul jocului, o echipă nu poate avea mai mult de 6 jucători pe gheaţă: în principiu un portar, doi fundaşi şi trei atacanţi.
Un meci de hochei are trei reprize de câte 20 minute fiecare, cu frecvente schimbări de jucători în timpul meciului şi cu o pauză de 15 minute între reprize.
Cuvântul hochei derivă din termenul englezesc „hoocked” (curbat), deşi o serie de specialişti au crezut că „hockey” ar deriva din franţuzescul „le hocquet” (ciomag de păstor”). Însă, jocul nu are origine engleză. Englezii nu au făcut decât să-l denumească „bandy” şi să-i adauge reguli noi. Dar „bandy” se joacă şi acum în Anglia, Suedia, Rusia, Finlanda, Norvegia, Danemarca, cu echipe de 11 jucători, dar cu reguli din fotbal şi alte improvizaţii.
Odată cu expansiunea colonială a imperiului britanic, „bandy”-ul a fost dus de către soldaţii englezi peste Ocean, în Canada.
În 1880, la Montreal, a luat fiinţă prima asociaţie de hochei „Montreal Association Amateur” (MAA). Preşedintele ei, R.F. Smith (fost jucător), a propus reguli noi, precum şi înlocuirea mingii rotunde cu pucul pătrat („puck”, în engleză, „spiriduş”) şi a conceput primul regulament al jocului cunoscut sub numele de „hockey”.
În 1888, clubul din Montreal a organizat primul turneu, la care a invitat mai multe echipe din Canada, pentru a le arăta noile reguli. Pentru că echipa MAA avea doar 7 jucători buni, s-a propus ca numărul jucătorilor să fie 7. Astfel s-a născut hockey-ul canadian, după sistemul lui Smith.
În 1894, canadienii au trecut Oceanul pentru câteva meciuri demonstrative de hochei cu 6 jucători, după reguli noi, deoarece în Europa se disputau încă meciuri cu 11 jucători şi cu minge rotundă, din cauciuc.
În 1900, la Paris, a luat naştere Liga Internaţională de Hochei pe Gheaţă, iar zece ani mai târziu s-a decis organizarea în fiecare an a campionatului european. La prima ediţie a CE, în Elveţia, au participat patru ţări – Anglia, Belgia, Germania şi Elveţia – şi a câştigat Anglia.
Încet-încet, hocheiul se extinde în tot mai multe ţări, iar jocul suferă importante modificări: terenul se împarte în zone, pasa înainte este admisă, dar numai în aceeaşi zonă, se legiferează “bodycheck” (lovitura cu corpul), permis jucătorului aflat în apărare în zona proprie, forma şi dimensiunile terenului se schimbă etc.
Începând cu anul 1920, odată cu ediţia de la Anvers din 1920, echipele Canadei şi SUA au venit în Europa din 4 în 4 ani, la JO, unde s-a decis disputarea simultană a campionatelor mondiale şi europene.
Primele 4 ediţii au fost clar dominate de către canadieni, însă, după război, sovieticii au început uşor să-şi impună autoritatea, până la începutul anilor '90. Din 1956 până în 1990 URSS a câştigat toate turneele olimpice, cu excepţia celui din 1980. La Lake Placid, probabil cea mai puternica echipă de hochei din istorie, “Zbornaia”, a pierdut duelul pentru aur cu americanii, care au aliniat o formaţie compusă exclusiv din studenţi. Momentul a fost numit “Miracle on ice” şi a devenit în 2004 subiectul unui film. În 1992, la Albertville, titlul a fost câştigat de Comunitatea Statelor Independente, ultimul aur din spaţiul ex-sovietic. În 1995, la 3 ani de la prestaţia fantastică a baschetbaliştilor americani la JO de la Barcelona, conducerea NHL şi CIO au demarat negocierile pentru a permite hocheiştilor din Liga nord-americană să joace la Olimpiadă. Pe 2 octombrie 1995 a fost anunţată înţelegerea şi din acel moment interesul pentru acest sport a devenit imens. NHL-erii au intrat pe gheaţă la Nagano, în 1998, turneu câştigat de Cehia, 1-0 în Finală cu Rusia. Canadienii, cu Wayne Gretzky şi Steve Yzermann în teren, au pierdut semifinala cu Cehia la lovituri de departajare şi medaliile de bronz în faţa Finlandei. 4 ani mai târziu, cu Gretzky manager general al echipei, Canada s-a impus pe pamânt american, la Salt Lake City, 5-2 cu SUA. La următoarea ediţie a Jocurilor Olimpice, Torino 2006, Finala a fost o afacere scandinavă, Suedia-Finlanda, 3-2, a doua victorie din istorie pentru selecţionata Tre Kronor. Duelul nord-american a revenit în prim plan la Vancouver şi a dat aceeaşi învingătoare. „Frunza de arţar” a triumfat graţie golului de aur marcat de Sidney Crosby, cel mai bun jucător din lume, cel care va fi căpitanul echipei la Soci.
Hocheiul feminin a debutat în programul olimpic în 1998, la Nagano.
Hocheiştii români au participat la prima competiţie internaţională în 1930, în Austria, iar debutul la JO a avut loc în 1964, la Innsbruck, când au ocupat locul 12 în clasamentul general, din 16 echipe. Tricolorii, la care a jucat Ion Ţiriac, au învins Austria, Italia şi Ungaria. La a doua participare, în 1968, la Grenoble, Naţionala a obţinut victorii cu Austria şi cu Franţa şi a terminat tot pe 12. Cea mai bună clasare a fost obţinută în 1976, locul 7, dar cea mai mediatizată participare a fost cea de la Lake Placid, 1980, cu echipa în care au performat Doru Tureanu, Traian Cazacu, Alexandru Hălăucă, Sandor Gall, Ellod Antal, Marian Costea, Dumitru Axinte şi Valerian Netedu.
În perioada 7 – 23 februarie 2014, Televiziunea Română transmite, în exclusivitate, cea mai importantă competiţie a acestui an, pentru întreaga planetă: Jocurile Olimpice de Iarnă de la Soci.
