(redifuzare)
* Ierusalimul din vremea pătimirilor lui Iisus Hristos nu era atât de întins ca cel înconjurat de zidurile ridicate de sultanul Soliman, care au trecut veacurile până în zilele noastre. Hărţile antice şi cercetările arheologice evidenţiază suprafaţa unui Ierusalim mult mai mic.
Golgota răstignirii era în afara oraşului şi Mormântul Învierii de asemenea.
Cel mai însemnat punct al cetăţii era Templul de pe Muntele Moria. În zilele noastre, aici este Domul stâncii şi o esplanadă amenajată din muntele în sine, considerat locul în care Avraam ar fi trebuit să îşi sacrifice fiul.
La Templu se ajungea prin porţile Hulda, astăzi închise.
Am putea spune că asistăm la o expresie ordonată a primului sens unic din istorie. Toţi pelerinii intrau printr-un loc, iar ieşirea din oraş se făcea prin altă parte a zidului de apărare. Doar mirii în ziua căsătoriei şi cei cărora le decedase o ruda apropiată aveau dreptul să meargă în contrasens.
Răspântia Paştelui iudaic petrecută la Ierusalim de către Mântuitorul Hristos este asemenea unui veac al împlirii profeţiilor. Prietenii şi trădări, legăminte încalcate, frici ancestrale răbufnite într-un ambient în care falşii profeţi deveniseră o constantă ierusalimiteană, calcule strategice de ordin politic şi religios, fiecare în parte şi toate laolaltă au configurat complexul de împrejurări prin care Iisus Hristos a fost judecat şi condamnat.
Momentele tragice ale nopţii arestării lui Hristos sunt intim legate de înalţimile Sionului. Prin apropiere se va fi aflat casa lui Caiafa, fruntaş între preoţii iudei ai Sinedriului. Este destul de probabil ca Sionul să fi fost o zonă rezidenţială a Ierusalimului antic-se afla în apropierea Templului şi a vechii cetăţi cucerită de David , dar şi a cartierelor noi ale oraşului.
De aici a început graba purtării spre repetata judecată a Mântuitorului către curtea Procuratorului roman Pilat.
Încă de la jumatatea celui de-al cincilea secol al erei creştine, bizantinii rânduiseră un altar de rugăciune în locul actualei mănăstiri asumpţioniste.
Despotul fatimid Al Hakim, cunoscut si sub numele de Califul Turbat, a rispit piatra de pe piatră din acest loc prin anul 1000.
Ultima săptămână petrecută în Cetatea Sfântă de catre Mântuitor se împlineşte perpetuu sub ochii şi paşii pelerinului.
Producător Elena Dinu
