Din 30 mai până în 30 iunie, Campania TVR „ 3,2,1…Iunie. Restart copilărie” ne provoacă pe toţi să redevenim copii şi să arătăm lumii întregi acest lucru.
Copilăria mea a fost ca în povești și mă simt foarte norocoasă că am trăit atât de frumos. Încerc să-i ofer și lui Tudor asta. E cea mai importantă perioadă din viața unui om.
Parcă văd și acum pădurea de la bunicii mei, izvorul din spatele grădinii, figura bunicului cu oile pe strada din sat și eu, desculță, purtând în brațe un borcan cu mure, fântâna din fața porții, mirosul laptelui proaspăt muls... Apoi, erau jocurile cu vecinii mei: „De-a v-ați ascunselea”, ruble, sfoara… și multe altele.
Eram cuminte, dar, ca orice copil, am avut parte și de incidente mai puțin plăcute. Într-o iarnă, la săniuș, s-a rostogolit peste mine un băiat cu sania și m-a aruncat într-un ciob de sticlă mare care mi-a tăiat nasul. Am cicatricea și astăzi.
Nu pot spune că am simțit perioada aceea așa cum a fost ea resimțită de către adulții de atunci. Eram un copil. Revoluția a venit când aveam 13 ani... Nu înțelegeam foarte multe. Pentru mine, era un dat că mâncarea era raționalizată, că tatăl meu reușea să obțină „pe sub mână”, de Crăciun, portocale, banane și o ladă de Pepsi. Erau un lux atunci.
Dimineața, trebuia să merg la alimentară, să las sticlele de lapte și borcanele de iaurt la rând, ca să mă asigur că prind, așa că mă trezeam foarte devreme și abia după aceea mergeam la școală.
Un episod care m-a marcat a fost interdicția dirigintelui meu de a spune „Tatăl Nostru”. Mi-amintesc că a fost primul meu moment de revoltă publică. I-am spus că asta nu-mi poate interzice nimeni! Urmarea a fost că voia să-mi scadă nota la purtare, a venit tatăl meu la școală, a explicat că noi, în familie, facem și vom continua să facem asta. Și n-a avut ce să facă. M-a lăsat în pace.
Citiți aici mai multe despre campania TVR „3,2,1…Iunie. Restart copilărie”!
