Ce e şcoala pentru cei de sus? Merg la şcoală greu, pe jos, iarna şi vara. 4 clase sau cel mult 8. Apoi rămân acasă să îşi ajute părinţii. Unii regretă că nu au făcut multă şcoală.

Dar viaţa şi omenia au învaţat-o şi fără şcoală. „Dacă nu e cum trebe, e bine cum e”, spune Maria din Dobraia. Are patru clase, dar „sunt înţelepţi pentru că, în singurătate au gândit fiecare trăire şi fiecare zi” (Dite Dinesz). Un nou episod, al nouălea al seriei Izolaţi în România, ne-a purtat prin cătune din judeţul Caraş-Severin.

La Dobraia autorităţile au înţeles că şcoala e un simbol. Că nu are voie să se prăbuşească. Au reparat acoperişul cu ajutorul voluntarilor... veniţi din Franţa. Şi al localnicilor.

Tot în acest episod, peste munte, descoperim un cătun cu doar 3 case locuite. 7 copii merg 45 de minute pe jos la şcoală. Un drum, ce pare idilic pentru noi, e plecarea lor în viaţă. Pe jos, cu frig şi zăpadă, multă iarnă.

Sunt oameni fără şcoală sau tineri care încearcă să facă şcoală. Dar cu toţii ştiu să trăiască. Fiindcă ei sunt dovada că omenia şi viaţa nu se învaţă doar la şcoală.