Episodul „Izolaţi în România” din 6 noiembrie e despre puterea de a nu te opri. Vom întâlni oameni care nu se opresc, deşi e tot mai mare pustiul în jurul lor.

„Pun preţ pe viaţă ca şi cum ar fi la începutul ei. Ce dacă e pustiu, ce dacă te doare sufletul şi scapă o lacrimă că sunt dealurile pustii, viaţa are aceeaşi rânduială. Pentru câteva vaci, cară fân ca şi cum ar fi la 20 de ani. Urcă muntele cu uşurinţă, ca şi cum ar mai avea încă o viaţă înainte. Şi de ar fi să rămână ultimii, rânduiala nu se lasă. Oamenii sunt buni şi răi, aşa se împart ei ai aici sus, într-un cătun izolat. Dar Dumnezeu îl dă pe omul bun în calea celui rău, ca să trăiască şi cel rău pe lumea aceasta”, ne dă mai departe Dite Dinesz vorbele pilde de înţelepciune ale semenilor noştri care trăiesc „Izolaţi în România”.

Cea mai frumoasă definiţie a sufletului în pace o vom auzi în acest episod... „Ferice de sufletul mare într-o casă mică şi vai şi amar de sufletul mic într-o casă mare.”

Împreună cu echipa de realizatori ai emisiunii „Izolaţi în România”, trecem un munte şi dăm de un cătun cu un singur locuitor - Gheorghe. „E bucuros că ne vede, ne îndrăgeşte din prima clipă şi noi pe el, în aceeaşi măsură”, zâmbeşte Dite.

Gheorghe merge greu, din cauza unui accident şi nu mai poate colinda pădurile decât cu calul. A fost cândva aici o lume, cu 40 de case şi şcoală. În amintirea celor care nu mai sunt, a lumii care a dispărut, echipa TVR a plecat în căutarea satului vechi.

L-au întâlnit pe Gheorghe, un om puternic. Are acea tărie de a sta singur pe un munte - e cea mai puternică dovadă că omul nu e doar ce se vede. El rezistă în vânt şi furtună pentru că inima lui e plină de pace. „M-a pedepsit Dumnezeu, zice Gheorghe, dar trebuie să le duc aşa cum mi-au fost date”. Iar el, Gheorghe, a făcut lucru mare în amintirea satului lui,  Prevecior: trăieşte şi ne povesteşte despre acest sat la TVR 1 și TVR 1 HD.

Puteți viziona întregul episod aici: