Jurnaliști, vedete, oameni de televiziune povestesc, în cadrul campaniei TVR „Zi-le de Sărbătoare”, despre Crăciunul copilăriei lor, despre semnificaţia acestei sărbători în viaţa lor, dezvăluindu-ne o altă latură a personalităţii lor.

E vremea poveştilor. E vremea familiilor strânse în jurul mesei, a bucuriei, a înţelegerii şi păcii. E vremea în care lăsăm deoparte, chiar şi pentru câteva zile, grijile cotidiene, pentru a ne întoarce la noi înşine. La ce e cu adevărat important.

Televiziunea Română ia parte la toate evenimentele majore din viaţa românilor. Iar această perioadă abundă în momente ce merită marcate! Dar hai mai bine despre... Crăciun să povestim, ar spune acum Creangă. „Zi-le de Sărbătoare” este şi titlul campaniei TVR în care jurnalişi, vedete, oameni de televiziune îşi dezvăluie o altă latură a personalităţii lor, una sensibilă, lăsându-ne să le cunoaştem o parte a sufletului care îi arată aşa cum sunt: oameni.

Iată ce ne povesteşte Laura Fronoiu, gazdă a Telejurnalului matinal la TVR 1 şi prezentatoare de emisiuni informative la TVR INFO:

Care sunt cele mai frumoase amintiri despre Crăciunul petrecut în familie?

Cele mai frumoase Crăciunuri le-am avut în copilărie, atunci când toată așteptarea, pregătirea bucatelor tradiționale, așteptarea lui Moș Crăciun... făceau din acest moment cel mai frumos și cel mai așteptat moment al anului. Bineînțeles că toată bucuria asta începea cam cu o lună înainte, atunci când părinții mei mă întrebau ce îmi doresc de la Moș Crăciun. Iar în următoarea perioadă eram cea mai cuminte, îmi făceam toate temele, nu ieșeam din cuvântul lor, ca să fiu sigură că primesc ce am cerut de la Moș Crăciun. Apoi, venea ziua de Crăciun, cu toții mergeam la biserică, după care ne strângeam acasă la masa de Crăciun, mâncam bucatele tradiționale, desfăceam cadourile și ne bucuram de moment simplu și frumos. A, şi ne uităm în perioada aceea foarte mult la programele TV de Crăciun.

La ce te gândești prima dată când auzi Crăciun? Cu ce asociezi această sărbătoare?

Asociez sărbătoarea Crăciunului cu Moș Crăciun, cadouri, liniște, dar și cu bucate tradiționale delicioase, așa că sarmalele de Crăciun sunt mai gustoase decât în restul anului. Nu-i așa? Numai mie mi se pare? La fel și cozonacul... Dă-mi voie să mă laud, pentru că eu înfăşor cele mai frumoase sarmale, doar le înfășor, nu le și pregătesc, dar da, am participat, le-am ajutat și pe mama și pe bunica, în bucătărie. În perioada sărbătorilor de Crăciun și nu numai în general, îmi place să stau cu ele în bucătărie și să învăț lucruri de la ele. De altfel, tot ce știu să gătesc astăzi știu de la mama și de la bunica mea.

De ce este Crăciunul special pentru tine?

Crăciunul e special, mai ales pentru că îmi aduce toată familia acasă. Frații mei stau în alt oraș și atunci este destul de greu să ne adunăm toți la aceeași masă, așa că, de Crăciun, e o mare bucurie să îi văd pe toți la masă.

Povestește-ne o faptă bună făcută de tine demnă de spiritul Crăciunului.

Mă străduiesc să fac fapte bune şi în tot restul anului, nu doar în perioada sărbătorilor și nici nu-mi place să povestesc despre asta, dar acum vreo trei-patru ani am văzut la noi, la Ştirile TVR o știre despre un tată care își creștea singur cei 3 copii, într-o localitate din județul Buzău. Și m-a impresionat foarte tare fetița cea mică, care, atunci când a fost întrebată de Antonia Ioniță, corespondentul nostru de la Buzău, ce își dorește de la Moș Crăciun, a zis simplu: Vreau un ursuleț. Mi-a rămas cumva în minte vocea ei și dorința ei și m-am gândit: cu un lucru atât de mic, poți să faci un omuleț fericit. Mi-am spus: eu cumpăr ursulețul, ceea ce am și făcut, dar am mai discutat și cu alţi colegi și cu niște prieteni. Astfel s-au adunat mai multe lucruri. Am și cumpărați alimente, jucării, rechizite, hăinuțe, am avut o mașină plină cu care am plecat de aici, de la TVR și am ajuns la ei acasă și le-am oferit jucăriile şi toate cadourile. Nu vreți să știți ce bucurie le-am adus în casă cu un gest atât de simplu. Am pornit de la un ursuleț și am ajuns la ei cu o mașină încărcată. Și cu toate astea, am plecat cu inima îndoită. Mi-aș fi dorit să le dau mai mult! Copiii aceia învățau foarte bine și aveau nevoie de o susținere financiară. Iar tatăl nu prea stătea bine cu sănătatea. Nici casa lor nu era terminată, aveau nevoie de mai mult. E adevărat, în perioada aceea au primit ajutoare și din alte părți. Mi-aș dori să pot să fac mai mult pentru toți cei care au nevoie de noi.

foto: TVR