În ultimii doi ani, în România, aproape o mie de fete mai mici de 15 ani au născut. Provin din familii defavorizate şi au avut acces limitat la servicii medicale sau la consiliere de specialitate. Jurnalista Cristina Maria Ţilică ne-a spus poveştile copilelor care ajung să aibă copii, în documentarul difuzat în premieră la TVR 1, pe 7 martie, ora 21.00.
Sarcina în adolescență a devenit o problemă socială majoră în România. Țara noastră se află în topul european în ceea ce priveşte numărul de mame minore și are aproape un sfert dintre mamele cu vârste sub 18 ani din Uniunea Europeană. Specialiștii și cercetătorii fenomenului social spun că una dintre cauzele care pune țara noastră pe primul loc în Europa în ceea ce privește numărul de mame minore este sărăcia. Se adaugă și lipsa educației pentru sănătate, lipsa asistenților sociali în comunitățile vulnerabile, numărul mare de copii instituționalizați rămași fără niciun sprijin social, financiar, la împlinirea vârstei de 18 ani, când sunt nevoiți să iasă din sistem.
„Suntem pe primul loc în Europa la numărul mamelor minore! În programele noastre întâlnim și copii de 13 ani, întâlnim copii care au împlinit 18 ani și au deja trei copii. Deci observăm și o scădere a vârstei la prima sarcină cam cu doi ani, un an, în fiecare an, doi ani, față de 2018”, declară Gabriela Alexandrescu, președinte executiv Salvați Copiii România.
„Conform ultimelor date furnizate de Eurostat, România este cea mai săracă țară din Uniunea Europeană, astfel încât 24,4% dintre cetățenii acestei țări sunt în risc de sărăcie sau excluziune socială. Pentru copii, riscul este mult mai mare, cu alte cuvinte sarcina la mamele minore se asociază, din punct de vedere statistic, cu starea de sărăcie, cu proveniența din mediul rural, din familii dezorganizate din orașele monoindustriale, unde veniturile sunt reduse, din gospodăriile cu intensitate scăzută a muncii”, consideră conf.univ.dr. Ciprian Iftimoaei, sociolog şi director adjunct la Direcția Județeană de Statistică Iași.
O altă cauză analizată și prezentată public de specialiști și organizații internaționale este lipsa educației de sănătate în școli. Potrivit Institutului Naţional de Statistică, în ultimii doi ani, în România, aproape o mie de fete mai mici de 15 ani au născut. Este situaţia dramatică a mii de tinere care provin din familii defavorizate şi care au avut acces limitat la servicii medicale sau la consiliere de specialitate. Portretul-robot al copilelor care ajung să aibă copii este neschimbat de ani de zile, iar condițiile în care ele trăiesc se înrăutățesc de la an la an. Dincolo de statisticile oficiale, publicate de Institutul Național de Statistică și Eurostat, mamele minore ascund drame care se transmit de la o generație la alta.
Patru dintre ele au acceptat să spună realizatoarei TVR Cristina Maria Ţilică prin ce greutăți au trecut după ce au devenit mame în perioada adolescenței. „Le vom spune Mihaela, Alexandra, Ştefania și Crenguţa. Trei dintre ele sunt minore și imaginea lor trebuie protejată. Toate au devenit mame în perioada adolescenței și fiecare dintre ele are câte un copil. Crenguța îl așteaptă pe al doilea. Sunt doar câteva dintre sutele de mii de mame minore din România, țara mamelor care nasc înainte de a deveni femei. Cele patru au acceptat să ne spună, sub protecția anonimatului, cum le-a afectat nașterea timpurie. Dincolo de statisticile oficiale, publicate de Institutul Național de Statistică și Eurostat, mamele minore ascund drame care se transmit de la o generație la alta” – Cristina Maria Ţilică, realizator şi producător al filmului documentar „Mama copilului e copil”, pe care telespectatorii l-au urmărit în premieră la TVR 1, joi, 7 martie, de la ora 21.00.
Alexandra a adus pe lume un copil la vârsta de 15 ani: „Sunt Alexandra și sunt mama unei fetițe de patru luni. Mă uitam la televizor și am văzut acele personaje cum se iubeau și am vrut și eu, nici nu știam că m-am îndrăgostit. În momentul în care am realizat ca sunt însărcinată, eram doi copii care aşteptau un copil... Înainte să ajungem la un centru, eram doar noi acasă și fără supravegherea de mamă sau de un adult, nici la școală nu mergeam. Nu am știut cum să mă protejez pentru că nimeni nu a vorbit cu mine, nici mama, nici bunica și dacă am văzut la televizor ce fac unii tineri, am vrut să fiu ca ei”.
„Sunt Mihaela, am 18 ani și am devenit mămică pe când încă eram minoră. N-am avut o familie chiar atât de ok... Ce înseamnă că nu a fost ok? Lipsa părinţilor. Aveam șase ani jumătate când am fost violată de tatăl meu natural. Am mers la un psiholog, dar nu am reuşit să trec peste”... sună altă mărturisire cutremurătoare.
„Sunt Ştefania, sunt minoră, am 16 ani şi sunt mamă la o fetiță de opt luni. În momentul în care am realizat că sunt însărcinată… am constatat că suntem doi copii care așteaptă un copil. Provin dintr-o familie cu șapte frați, am trăit în sărăcie. Părinții mei lucrează la câmp seara, iar când veneau acasă, erau cu alcoolul, erau seri când nu mâncam, dormeam flămânzi atât eu, cât și frații mei. Eraţi agresaţi? Da. De către cine? Și de mama, și de tata. Eu mai am două surori care sunt mame, au copii și nu au împlinit 18 ani!”, îţi frânge inima altă declaraţie a unei mame minore.
„Aceste fete, dacă nu reușesc să învețe să se pregătească pentru viață și să depășească toate barierele care li se pun pentru a merge la studii universitare sau, eu știu, să fie atât de bine pregătite încât să se poată încadra, sunt sursa principală care aprovizionează rețelele de trafic de persoane de peste graniță din România”, spune preotul misionar Dan Damaschin, președintele Asociației Glasul Vieții.
Dora Pandelea, director al Centrului „Maternus”, DJASPC Iași, ne vorbeşte despre cum sunt primite în centru copilele cu copii: „Mamele cu copii găzduite în centrul maternal nu sunt căutate de mamele lor și nu mențin legătura cu familiile lor. Minorele care rămân însărcinate provin de regulă din familii dezorganizate, au povești cu gust amar, au situații traumatizante în spate. Aici nu sunt judecate, nu sunt condamnate de nimeni. Din contră, sunt sprijinite în toate demersurile care urmează să le întreprindă”.
Conf.univ.dr. Ciprian Iftimoaei, sociolog şi director adjunct la Direcția Județeană de Statistică Iași precizează: „Nu există programe țintite de informare-educare, conștientizare pentru familie, școală, comunități și, de asemenea, nu sunt politici publice țintite spre această problemă, adică în sensul prevenirii sarcinilor nedorite la adolescente. Acest fenomen, al mamelor minore, această problemă la nivelul societății noastre are cauze structurale care țin de sărăcie, de economie, de lipsa veniturilor și așa mai departe!”
George Roman, director de programe Salvați Copiii România: „De ce, prin comparație cu alte state, Bulgaria sau alte state din estul Europei, România este pe primul loc la capitolul copii cu copii? Foarte simplu: pentru că noi am ignorat, de-a lungul ultimelor două decenii, importanța educației și importanța dezvoltării serviciilor sociale, astfel încât să avem asistenți sociali profesioniști în orice colț al acestei țări. Sunt 2000, 3000 de localități care nu au reușit să angajeze asistenți sociali profesioniști pentru identificarea copiilor vulnerabili. Putem vorbi despre un tip de invizibilitate socială în sistemul acesta. Există un număr foarte mare de copii care nu sunt niciodată vizitați, familii care nu sunt sprijinite, pentru că nu există un profesionist care să facă acest lucru și să aplice legea. Poate nu sunt nici primarii interesați să cheltuie din bugetele lor pentru situații delicate în care trăiesc unele familii...”
Andreeas Novacovici a fost născut de o mamă minoră și abandonat la spital. Are în urmă o copilărie de coșmar, presărată cu abuzuri greu de imaginat, în centrele de plasament din România comunistă. A crescut în grija statului și astăzi luptă pentru drepturilor copiilor. Astăzi, Andreeas Novacovici este al doilea doctorand din țară la specializarea Asistență Socială. Cercetările sale sunt despre situația copiilor instituționalizați și fenomenul social al mamelor minore.
De ce România e fruntașă, și nu Bulgaria sau Serbia sau alte țări? Andreeas Novacovici, preşedinte ONG YouHub: „Răspunsul este absolut simplu și anume: am avut cei mai mulți copii în centrele de plasament, în casele de copii din România, copii care au fost lăsați singuri la împlinirea vârstei de 18 ani, copii care n-au mai fost sprijiniți după împlinirea vârstei legale, au părăsit sistemul de protecție și pentru că nu aveau nici educație sexuală, nici pregătire pentru viața independentă, nu aveau joburi, nu aveau venituri care să le acopere nevoile, au devenit vulnerabili și foarte ușor de “capturat” într-un sistem de prostituție, fie proxenetism, fie abuzuri sexuale. Lucrurile acestea sunt foarte bine definite de Eurostat: în anul 2019-2020, un studiu ne pune din nou pe primul loc în Europa la prostituție infantilă și la trafic de persoane. În studiu se spune că 65% din tot ceea ce înseamnă oamenii implicați în prostituție în Europa provin din România. Dintre cei 65%... 40 și ceva la sută sunt din centrele de plasament din România. Așadar, la întrebarea de ce România e fruntașă, acesta e răspunsul: pentru că am fost prea mult lăsați de unii singuri. La momentul părăsirii sistemului, aceste colege ale mele nu au primit aceste plăți și foarte ușor au intrat în vulnerabilitate și, din disperare, s-au uitat în cealaltă direcție, adică spre zona neagră a unei vieți care nu avea cum să fie normală”.
Despre copilele care ajung să aibă copii, în documentarul „Mama copilului e copil”, difuzat în premieră la TVR 1, pe 7 martie, ora 21.00.
Realizator şi producător - Maria Cristina Țilică
Director de imagine - Iulian Ene
Editor imagine - Eleonora Ștefănescu
