loader
Foto

Rolul devastator al Bisericii Ruse în conflictul din Ucraina, la „Omul şi timpul”

Rafael Udrişte şi profesorul Radu Preda au analizat influenţa politicii patriarhului Kiril asupra relaţiilor dintre cele două biserici – rusă şi ucraineană. Ce poate însemna, pe termen lung, această ruptură am aflat pe 8 decembrie, la TVR 1. | VIDEO

 

Rafael Udriște
Omul şi timpul

De 11 luni, lumea întreaga vorbește despre războiul din Ucraina. Toate jurnalele de știri din Europa şi de peste ocean se deschid invariabil cu informaţii de pe front. Un război fraticid, dacă luam în calcul faptul că cele două state care aparțin aceleiași sfere culturale şi spirituale. Ce este surprinzător este că această agresiune a Kremlinului faţă de Kiev este susținută fără putere de tăgadă de chiar Biserica Ortodoxă Rusă. Și tocmai aceasta susținere necondiționată a lui Putin de către Biserica Rusă a dus la ruperea iremediabilă a legăturilor cu credincioșii ortodocși din Ucraina. Despre această situaţie incredibilă a discutat Rafael Udrişte cu conf. univ.dr. Radu Preda în ediţia „Omul şi timpul” din această săptămână, joi, 8 decembrie, de la ora 18.00, la TVR 1.

Pe măsură ce armata rusă mărșăluiește în Ucraina, cu binecuvântarea patriarhului Kiril, legăturile istorice se alterează. În mai, anul acesta, Biserica Ortodoxă Ucrainiană și-a declarat autonomia totală faţă de Moscova, punând astfel capăt legăturilor canonice cu o istorie de trei secole. Rolul devastator al interferenţelor Bisericii Ruse în războiul din Ucraina a fost analizat joi după-amiază, la „Omul şi timpul”.

(w882) Rafael Udr

***

Situaţii excepţionale, mai puţin cunoscute, din istoria recentă a ţării noastre, sunt cercetate şi dezvăluite în emisiunea-document a Televiziunii Române „Omul şi timpul”, ce poartă semnătura realizatorilor Ruxandra Ţuchel şi Rafael Udrişte. Producţia ne introduce în intrigile demne de filme hollywoodiene ale politicii româneşti, interne şi internaţionale, din perioada interbelică şi anii comunismului, dar şi imediat după încheierea acestei perioade. Din octombrie 2021, urmărim în fiecare săptămână noi episoade „Omul şi timpul” la TVR 1.

16:30 TVR 70

Adevăruri despre trecut

*Atenție, se închid ușile!

Printre ideile de dezvoltare a capitalei lansate in perioada interbelica s-a numarat si cea a construirii unei linii de metrou. In Londra se circula prin subteran din 1863; in Budapesta din 1896, ba chiar si la Moscova exista metrou din 1935. Situatia era, insa, potrivnica infaptuirii unei linii de transport subteran in Romania anilor ’30-‘40. A venit si Cel de-al Doilea Razboi Mondial, iar peste aceste proiecte s-a asezat praful.

Bucurestiul nici nu indeplinea in acele vremuri un criteriu de baza pentru pentru construirea unei linii de metrou: dupa primul Razboi Mondial, capitala avea mai putin de 400.000 de locuitori; inaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial se apropia de un milion si de-abia in anii 70, depaseste 2 milioane de locuitori. Abia in acest moment situatia devine critica: „oamenii muncii”-cum erau denumiti cetatenii-nu mai puteau ajunge la timp la serviciu. Se impunea, asadar, dezvoltarea circulatiei subterane.

Ramanea, insa, o alta problema: terenul pe care este amplasat Bucurestiul este destul de nisipos, din cauza apelor care il strabat. Vointa politica a fost, insa, mai puternica si, in 1972 s-a luat decizia ca pe sub cartierele din Bucuresti sa circule metroul.

Nicolae Ceausescu dorea ca metroul sa fie o realizare exclusiv romaneasca; asa ca nu a apelat la cei care realizasera astfel de sisteme de transport in strainatate. Nu a consultat pe nimeni nici la capitolul know-how, si nici pentru a aduce unelte de forat care sa le usureze munca oamenilor.

Primul tronson urma sa lege fabrica de mașini agricole Semanatoarea de platforma industriala Timpuri Noi. Lucrul a inceput in septembrie 1975, iar 4 ani mai tarziu, in noiembrie 1979, bucurestenii puteau urca in vagoane. Desigur, vagoane facute in Romania, la Intreprinderea de Vagoane Arad.

Reteaua de transport subteran a Bucurestiului se dezvolta, la inceput, cu o viteza de aproape 2 kilometri pe an. Pare putin, dar, sa nu uitam, era o premiera in Romania! Muncitorii au capatat experienta si au ajuns repede la un ritm de 4 kilometri pe an. Era incredibil; doar metroul din Ciudad de Mexico inainta mai repede!

In 1989, Bucurestiul avea aproape 60 de kilometri de metrou. Calatoria cu acest mijloc de transport in comun a devenit o obisnuinta, atat pentru bucuresteni, cat si pentru cei care veneau in capitala cu treburi.

Producator Raluca Rogojina

16:55 Zi de zi cu părintele Constantin Necula

Producător Victor Dochia

 
„Tezaur folcloric” deschide un nou sezon la TVR 1: o călătorie în inima tradițiilor și a poveștilor din vatra satului românesc

Duminică, 6 septembrie, de la ora 13.00, prima ediție aduce în fața telespectatorilor TVR 1 un moment special prezentat de Ansamblul Folcloric ...

Ediție specială „Universul credinței”, la TVR 1: Sfânta Liturghie ce încheie ITO 2026, în direct de la Catedrala Națională

Joi, 3 septembrie, de la ora 10.00, TVR 1 transmite în direct, în cadrul unei ediții speciale „Universul credinței”, slujba Sfintei Liturghii ce ...

Documentarul „Duminica Limbii Române”, astăzi, la TVR

De Ziua Limbii Române, urmărim un documentar ce prezintă istoria și zbuciumul limbii române în Basarabia, semnat de jurnalistul TVR Moldova ...

 

#tvr1