Anul acesta se împlinesc 170 de ani de la naşterea şi 140 de ani de la moartea creatorului primei operete româneşti, „Crai Nou”. Puțini știu că marele compozitor romantic, născut în Imperiul Austriac și iubitor al românilor, avea sânge polonez.
2023 este „Anul Ciprian Porumbescu”, unul foarte important și pentru polonezii din România. Un imens talent într-un trup sensibil, Ciprian Porumbescu a trăit doar 29 de ani, însă muzica sa a supraviețuit.
Porumbescu s-a născut la 14 octombrie 1853 în Bucovina, Țara Fagilor, într-o familie săracă. Ei locuiau în Șipotele Sucevei, atunci în Imperiul Austriac. Numele lor era Golembiowski și provenea de la cuvântul „gołąb” care înseamnă porumbel în limba poloneză. Tatăl său, preotul Iraclie Golembiowski, era considerat un „Creangă al Bucovinei”. Însă originea poloneză a viitorului compozitor era de la mama sa, Emilia Klodnițchi.
Statuia lui Ciprian Porumbescu, Stupca, foto: wikipedia.org
Timid și visător, micuțul Ciprian a fost atras de natură, de muzica satului și de istorie. A avut șansa să-l cunoască pe muzicologul și profesorul Carol Miculi, elev al lui Chopin și apoi a studiat muzica la Suceava, Cernăuți și Viena.
La Cernăuţi, capitala Ducatului Bucovinei, Porumbescu a făcut parte din societatea studenţească „Arboroasa”, o organizație patriotică pe care austriecii nu o agreau. Ca urmare a acțiunilor lor, considerate trădare de autoritățile imperiale austriece, mai mulți membri au fost arestați în urma unui proces și Porumbescu și-a petrecut Crăciunul lui 1878 în temniță. În cele trei luni de închisoare s-a îmbolnăvit de tuberculoză. În ultimii cinci ani de viață a studiat la Viena, a compus, a fost profesor și dirijor și a fost la premiera operetei sale în două acte „Crai nou” – prima operetă românească, pe versurile lui Vasile Alecsandri. A avut un succes uriaș, însă se stingea. A plecat în Italia pentru tratament cu bani din donații, însă nu a putut sta departe de locurile natale. S-a întors în februarie 1883 la Stupca și la 6 iunie 1883 a murit în brațele surorii sale Mărioara, spunându-i cu ultimele puteri: „Să nu lăsaţi muzica mea să moară!”. Avea doar 29 de ani.
Una dintre lucrările sale este și Imnul Albaniei de astăzi, „Hymni i Flamurit” („Cântecul steagului”). Acest cântec patriotic scris de Porumbescu pentru Mica Unire din 1859, „Pe-al nostru steag e scris Unire”, a devenit popular în epocă. Printre cei care îl cântau era și corul albanezilor din București. La 28 noiembrie 1912, când liderii mișcării de eliberare națională au ridicat drapelul cu vulturul bicefal și au proclamat independența Albaniei față de Imperiul Otoman, melodia deja cunoscută a fost aleasă drept imn al noului stat albanez. Şi aşa a rămas până astăzi.
Anul acesta, toți românii își amintesc de Ciprian Porumbescu. Alături de ei, şi polonezii din România. Pe 15 februarie, emisiunea „Conviețuiri”, program al Televiziunii Române de actualităţi pentru minorităţile naţionale, a fost în direct în mijlocul comunităţii poloneze din ţara noastră. Cum a fost aniversat marele creator am văzut împreună cu jurnalista TVR Teodora Drăgoi miercuri, de la ora 15.00, la TVR 1.
credit foto cover articol - rador.ro
