*ARMATA ROMANTICILOR. REVOLUŢIA ROMANTICĂ (1827-1832) (ep.1)
La începutul veacului al XIX-lea, un nou curent ia cu asalt Franța: romantismul. Teatrul, muzica și pictura înflăcărează societatea. Tinerii, inspirați de autorii englezi și germani, decid să revoluționeze arta, iar ideile și operele lor vor genera curând o conștiință politică proaspătă. Mulțimea iese în stradă, cerând instaurarea Republicii. Lumea veche se clatină, amenințată de impetuoasa modernitate. Alexandre Dumas visează să devină cel mai important poet dramatic din Paris. Cu cinci ani în urmă, a părăsit orașul natal, Villers-Cotterêts, cu numai 53 de franci în buzunar. Acum este copist în slujba ducelui d’Orléans (vărul regelui) și, când are puțin răgaz, compune piese de teatru. Însă concurența e acerbă: tânărul Victor Hugo se bucură deja de notorietate.
AMORURI BOEME-GEORGIA O’KEEFE ŞI ALFRED STIEGLITZ (ep.2)
În iunie 1918, pictorița avangardistă Georgia O’Keeffe părăsește Texas pentru a se stabili la New York, la invitația fotografului Alfred Stieglitz, care îi descoperise și expusese deja lucrările. Între cei doi se naște curând o relație, deși Stieglitz poartă încă verighetă. În decembrie 1924, Emmeline Obermeyer Stieglitz decide să divorțeze. Tot în același an, după șase ani de conviețuire, Alfred și Georgia își legalizează iubirea. Consecventă principiilor sale de independență, tânăra O’Keeffe refuză o ceremonie tradițională și își păstrează numele de fată.
TĂRÂMURI ŞI LEGENDE. AERUL (ep.3)
Deși este adesea distrugător, vântul reglează oxigenarea oceanelor, favorizează reproducerea plantelor și influențează răspândirea insectelor și migrația păsărilor. Oamenii i-au recunoscut importanța, atribuindu-i denumiri diferite în funcție de viteză și putere. Irlanda este obișnuită cu vânturile puternice, dar, în noaptea de 6 spre 7 ianuarie 1839, o furtună teribilă, consemnată ulterior drept „Noaptea Marelui Vânt” (The Night of the Big Wind), a distrus totul în cale.
VIEŢUITOARE BIZARE (ep.14)
Și în cazul țestoaselor-aligator (Macrochelys temminckii), singurul dușman veritabil este omul, ele fiind incluse din 1988 pe Lista Roșie a IUCN (Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii). Populația cajun (descendenți ai coloniștilor francezi stabiliți în zonele mlăștinoase) prepară din aceste țestoase supă, în timp ce alți locuitori le ucid doar pentru a le folosi carapacele ca trofee. În plus, țestoasele-aligator sunt victime ale pescuitului comercial cu năvoade, iar habitatul lor este tot mai des asanat și transformat în terenuri agricole.
Producator Oana Hasegan
