De la Nagano 1998 la Milano–Cortina 2026, telespectatorii au trăit pasiunea comentatorului TVR pentru care rutina nu a existat niciodată
Puțini jurnaliști pot spune că au traversat aproape trei decenii de sport fără să-și piardă entuziasmul. Vlad Bucurescu este unul dintre ei. Jurnalist și comentator sportiv al Televiziunii Române, Vlad ajunge la Jocurile Olimpice de iarnă Milano–Cortina 2026 pentru a 15-a oară în carieră, a 8-a ediție de iarnă și a 7-a sub sigla TVR.
A debutat la Olimpiada de la Nagano, în 1998, iar de atunci Vlad Bucurescu a comentat de-a lungul carierei 81 de sporturi diferite, o performanță demnă de Cartea Recordurilor, de la discipline olimpice consacrate până la apariții rare, devenind o prezență unică în peisajul jurnalismului sportiv românesc. Bobul, sania, atletismul, voleiul, patinajul viteză sau curlingul sunt doar câteva dintre sporturile cu care a crescut profesional, într-o carieră în care emoția a rămas ingredientul esențial.
Pentru Milano–Cortina, comentatorul TVR va acoperi competiții de bob, sărituri cu schiurile, coborâre feminină la schi alpin, snowboard cross și curling, sporturi pe care le va aduce în casele telespectatorilor cu aceeași pasiune care l-a definit încă de la început. Pentru el, Jocurile Olimpice rămân un spațiu al emoției, unde vocea nu dublează imaginea, ci o completează, iar comentariul devine puntea dintre arenă și public.
INTERVIU:
Rep.: Cum trăiești emoția Jocurilor Olimpice de iarnă din postura de comentator TVR și ce înseamnă pentru tine această nouă ediție olimpică?
Vlad Bucurescu: Ca de fiecare dată în ultimii 12 ani, este o onoare și un privilegiu să fac parte din echipa de comentatori ai Televiziunii Române la o nouă Olimpiadă. De la Sochi 2014 și până la Paris 2024 s-au adunat șase Jocuri Olimpice care m-au găsit la microfonul TVR și, de fiecare dată, am avut parte de experiențe intense, trăite cu emoție și bucurie, indiferent de sportul comentat sau de diferența de fus orar. Pentru mine, Milano–Cortina este a 15-a Olimpiadă în postura de comentator sportiv, prima fiind Nagano 1998, și mă bucur că simt în suflet același entuziasm ca prima dată. Asta nu înseamnă că am păcălit rutina, ci că rutina pur și simplu nu a apărut – un feedback extrem de util pentru mine, care îmi confirmă că am rămas la fel de pasionat ca în tinerețe.
Rep.: Care sunt sporturile pe care le vei comenta și care este momentul competițional pe care îl aștepți cu nerăbdare la Milano–Cortina 2026?
Vlad Bucurescu: Pentru Jocurile Olimpice de la Cortina am fost solicitat să comentez, deocamdată, bob – sportul meu de iarnă favorit –, sărituri cu schiurile, proba-regină a schiului alpin, coborârea feminină, snowboard cross, unde avem două românce calificate în premieră, și, nu în ultimul rând, finalele la curling, acel sport simpatic cu pietre și măturici, supranumit „șah pe gheață”, un sport foarte drag mie. În funcție de necesitățile redacționale, pot acoperi și alte transmisiuni. La o competiție precum Olimpiada, cu multe elemente de impredictibilitate, pot apărea schimbări de program destul de des. Dacă vorbim despre momentul pe care îl aștept cel mai tare, proba de bob 4 persoane, clar!
Rep.: Există un moment din cariera ta de comentator care te-a marcat profund și pe care îl asociezi cu spiritul olimpic?
Vlad Bucurescu: În aproape trei decenii de când am șansa să fiu comentator sportiv au fost mai multe momente care m-au marcat sau mi-au definit drumul în această profesie, deopotrivă frumoasă și grea. Totuși, unul este mai presus de toate. În 1999, am avut extraordinara șansă să comentez Campionatele Mondiale de atletism de la Sevilla alături de marele Cristian Țopescu. Încă dinainte să susțin examenul de admitere la Jurnalistică, domnia sa era idolul meu și este și astăzi unul dintre modelele care m-au inspirat. Vorbeam de emoție mai sus; nu știu dacă a existat un comentator care să transmită atâta emoție, învăluită într-un discurs elegant și o documentare impecabilă, mai bine decât Cristian Țopescu. Atunci când am făcut acel duet la microfon cu domnia sa, am putut să-i simt mai bine ca niciodată tehnica și arta, pentru că ceea ce făcea depășea deja nivelul unui simplu comentariu.
Rep.: Comentariul olimpic presupune informare, emoție, ritm și empatie. Cum reușești să transmiți publicului energia din arenă?
Vlad Bucurescu: Emoția este extrem de importantă, poate chiar cheia pentru a „agăța” telespectatorul. Din păcate, genul de comentator sportiv care transmite emoție devine tot mai rar auzit. Eu pur și simplu intru într-un fel de transă atunci când comentez un eveniment sportiv în direct, uit de tot și toate, iar asta mă ajută să simt că sunt acolo, că trăiesc concursul pe viu. Această stare, dublată de o documentare uneori dusă la extrem, mă ajută să-mi găsesc ritmul și să transmit emoție, mai ales la un eveniment de anvergura Jocurilor Olimpice. Dacă omul simte că faci comentariul cu pasiune, că pui suflet și oferi informații interesante, fără să-l sufoci, aproape că l-ai câștigat. Iar dacă te ajută și desfășurarea evenimentelor din arenă, această simbioză între ce se vede și ce se aude poate transforma un telespectator ocazional într-unul fidel. Mai e un lucru, pe care l-am învățat de la maestrul Țopescu: comentariul trebuie să îmbrace imaginea, să o completeze, nu să o dubleze. Ce este evident vede și omul singur.
Rep.: Cum îți păstrezi obiectivitatea atunci când comentezi sportivii români?
Vlad Bucurescu: Greu cu obiectivitatea când îi avem pe ai noștri implicați în lupta pentru medalii sau rezultate peste așteptări! Nu am fost niciodată genul care să-i ridice în slăvi dacă nu au o prestație meritorie, dar încerc mereu să fiu pozitiv, pentru că știu ce muncă uriașă se află dincolo de rezultat. De exemplu, la bob, unde nu am mai avut rezultate notabile în ultimele decenii, o clasare pe locul 8 într-o etapă de Cupă Mondială a fost un motiv de bucurie aproape ca pentru o victorie.
Credit foto: Arhiva personală
