Prezentatoarea principalei ediţii a „Telejurnalului” de la TVR 1 a născut o fetiţă la sfârşitul lunii iulie. Atât bebeluşa, cât şi tânăra mămică sunt sănătoase şi se acomodează, acasă, cu noua viaţă. Iată ce ne-a mărturisit Dorina la puţin timp după ce a devenit mamică.
„Venirea micuței noastre era planificată în prima săptămână din august, însă Corina Maria a decis să ne cunoască mai devreme, pe 23 iulie.
Un munte de voință și o minune care ne-a schimbat complet viețile! Un copil așteptat, dorit și iubit încă de când era un mic punct pe ecranul ecografului...
În întreaga călătorie, în toate momentele noastre de extaz și agonie, până să ajungem să ne cunoaștem, ne-au fost alături doi medici cu har, inimi și mâini de aur - Radu, bunul nostru prieten, un tânăr și excepțional medic din Iași, mereu la un click distanță de noi - și doamna doctor Diana Comandașu, cea care mi-a monitorizat sarcina și cu care am și născut, la Maternitatea Giulești.
Oricât de mult te-ai pregăti pentru clipa în care vei face cunoștință cu bebelușul tău, nimic nu se compară cu acel moment în care îl/o auzi și vezi pentru prima dată și ți se spune că e un copilaș zdravăn și sănătos. A avut la naștere 3,250 și a venit înainte de termen...
După euforia acelor prime momente, au apărut însă și marile temeri (mai ales la mine): vom ști să îi fim părinți buni, îi vom înțelege nevoile, vom fi acolo pentru ea oricând, oricât, oricum, necondiționat? Dar mai ales, cum vor fi primele zile și nopți cu ea acasă? Vom ști ce avem de făcut?!
Fetița noastră ne-a învățat însă totul, încă din primele clipe împreună! Iar noi am ascultat-o de parcă am fi fost niște elevi conștiincioși!
E drept, că am mai avut și ceva ajutor, mama mea ne-a fost alături încă din primele zile cu ea acasă, cumnata mea - proaspătă mămică și ea - mi-a mai împărtășit din taine și ajutat cu sfaturi, iar Vania Limban a venit și ea în primele zile și ne-a învățat lucruri extrem de utile, de la tehnici de masaj până la chestiuni legate de alăptare, la ce să fim atenți în dezvoltarea bebelușului și cum să facem să îi fie cât mai bine alături de noi.
Nu știu cum va fi de acum încolo, dar nu cred că voi putea uita vreodată primele zile și nopți cu ea alături: bebelușeală cu multă, multă iubire și datorită ei - curajul nostru că suntem pe drumul cel bun și că facem ceea ce trebuie.
Cert este, însă, că inimile noastre sunt acum mai mari și pline de iubire și recunoștință!
Încă ne mai surprindem uneori că ne trezim uitându-ne la ea întruna! Ceea ce trăim acum ni se pare ireal, ireal de frumos! Ne mai dorim doar sănătate, că în rest chiar le avem pe toate!”
