Societatea românească are nevoie de cărți de istorie care să readucă împreună toate tipurile de memorie a evenimentelor traumatizante, sunt de părere Alina şi Şerban Liviu Pavelescu. Cei doi istorici sunt invitaţii lui Cătălin Ştefănescu duminică seară, la „Garantat 100%”, pentru a ne vorbi despre România din perioada 1940 – 1945.
Pe 10 mai, la „Garantat 100%”, Cătălin Ştefănescu ne propune o întâlnire de la care vom pleca îmbogăţiţi. Invitaţii lui sunt doi istorici titraţi şi profund pasionaţi de munca lor - Alina şi Şerban Liviu Pavelescu - a căror lucrare, „Istoria orbilor”, ne va da de gândit, ne va deschide mintea şi lumea. Urmărim „Garantat 100%” la TVR 1 duminică, de la ora 23.00.
„Toate personajele cărții noastre – militari și civili, femei și bărbați, tineri și mai puțin tineri, români și ne-români, bogați și săraci, decidenți sau cetățeni de rând, vedete sau simpli anonimi – au trăit împreună în aceeași Românie. Poveștile însumate ale vieții lor sunt piesele din care se construiește istoria epocii”, spun autorii „Istoriei orbilor”.
Ne focusăm pe România din perioada 1940 – 1945, cu ţara noastră în război. Era corupţie în armata română în acele vremuri? Ce reţine memoria publică despre Al doilea Război Mondial? Cum era presa în anii respentivi? Antisemitismul în epocă... Ne oferă mai multe detalii pline de culoare Alina şi Şerban Liviu Pavelescu, duminică, pe 10 mai, la „Garantat 100%”. Le putem găsi şi în cartea lor, „Istoria orbilor”, publicată la Editura Humanitas.
Era corupţie în armata română în acele vremuri?, le lansează Cătălin Ştefănescu întrebarea invitaţilor săi.
„Partea legată de dimensiunea militară este doar o parte a acestei lucrări”, specifică Şerban Liviu Pavelescu. Şi continuă: „Mie mi se pare că ceea ce am reuşit noi cu adevărat să punem în discuţie prin această lucrare a fost o serie de alte lucruri care sunt cu adevărat importante când te uiţi la restul bibliografiei. Pentru că este politico-militară, sunt o mulţime de mari decizii, mari figuri, generali, comandanţi, oameni importanţi care poartă negocieri, dar nimeni nu spune în cărţile alea cât costă un kilogram de brânză în piaţă, dacă o găseai sau nu. Oamenii se mai duceau la mare, la munte, mai aveau vacanţe?” (Şerban Liviu Pavelescu). Iar Alina Pavelescu completează: „Corupţie exista în armata română, sau cel puţin aşa ne spun nouă mărturiile şi ale soldaţilor, şi ale ofiţerilor (…), dar există corupţie şi în administraţie, există corupţie şi în piaţă. Din 1939, (…) unul dintre laitmotivurile pe care le găseşti în presa românească este lupta împotriva speculei”.
Ce a rămas în memoria publică despre Al Doilea Război Mondial? Clarifică Şerban Liviu Pavelescu: „Istoriografia a fost subordonată discursului politico-ideologic şi am asistat la o remodelare forţată a memoriei publice”. „Lucrurile au devenit extrem de amestecate şi, practic, nu mai înţelegi nimic şi atunci, normal că, după 1989 – 1990 (…) ai probleme foarte serioase, ajungi să ai antisemitism fără evrei, ajungi să ai nevoie de o comisie prezidenţială care să desluşească o lecţie pe care tu trebuia deja să o fi învăţat”.
Dar poate cea mai interesantă dintre precizările autorului Şerban Liviu Pavelescu este aceea în care ne descifrează semnificaţia titlului cărţii: „Lucrarea noastra este Istoria orbilor, pentru că este istoria mai multor orbiri: este acea orbire involuntară, în care nu înţelegi ce ţi se întâmplă, stai în lumea ta mică, iar ea intră în coliziune cu o lume mare, care apasă asupra lumii tale mici, (…) şi tu încerci să îţi trăieşti viaţa. Este, de asemenea, o orbire dorită, voluntară, în care tu hotărăşti că îţi asumi o anumită ideologie şi că cel pe care ţi-l asumi drept conducător este deţinătorul adevărului şi alegi să nu mai vezi nimic altceva în jur. Dar, este şi o orbire care se construieşte treptat, cu mici compromisuri zi de zi, când spui aşa: Am o singură viaţă, ceea ce se întâmplă în jurul meu nu poate să fie real şi mă voi adapta la acest lucru încercând să îmi trăiesc viaţa înainte, pe lângă ceea ce se întâmplă.”
Cătălin Ştefănescu îndreaptă discuţia şi către presa anilor respectivi. Cum era presa atunci? Liberă? „O bună parte din presa românească devine antisemită, mai ales după septembrie 1940, adică se legionarizează şi capătă şi vocabularul fanatic, extremist, specific mişcării legionare. (…) Nu ştiu cât anume din această presă era cu adevărat făcută de oameni care erau din convingere legionari şi cât anume (…) erau nişte oameni care îşi ajustau din mers vocabularul la ceea ce era în trend în momentul acela, la ceea ce putea să le aducă favoruri politice”, explică Alina Pavelescu.
„Nu era o presă liberă. Este o presă mai liberă decât cea din Germania sau Italia, dar este o presă dirijată. Există o direcţie a propagandei (…) care emite directive pentru presă: se indică ce subiecte să abordeze şi în ce manieră. Mai mult decât atât (…), sunt impuse pe prima pagină articole editoriale, nesemnate de obicei, care dau această directivă”, vine cu informaţii în plus istoricul Şerban Liviu Pavelescu.
Şi-atunci istoria se repetă? Tot Şerban Liviu Pavelescu face totul mai clar: „Nu putem spune că istoria se repetă. Mai degrabă putem spune că, dacă nu luăm aminte, riscăm să repetăm anumite greşeli din trecut. (..) Ar trebui să învăţăm să trăim cu noi înşine, pentru că cei care refuză să accepte sau cei care aleg o imagine parţială, de fapt, fug de ceva care le produce un disconfort temporal. Dar, care, odată depăşit, permite cu adevărat o vindecare şi un proces de asumare”.
Alina Pavelescu (n. 1972) este arhivistă, istoric, scriitoare și traducătoare. Are un doctorat în științe politice obținut în 2009 la Institutul de Studii Politice din Paris, cu o teză intitulată Le Conducător, le Parti et le Peuple. Le discours nationaliste comme discours de légitimation dans la Roumanie de Ceauşescu (1965–1989). A debutat în literatură cu romanul Moștenirea babei Stoltz (Herg Benet, 2016). În 2019, a publicat la Humanitas romanul Sindromul Stavroghin. A editat corespondență și memorialistică inedită aparținând Marthei Bibescu, Annei Kretzulescu-Lahovary și lui Louis Basset, secretarul personal al regilor Carol I și Ferdinand I. Cea mai recentă traducere: Aude Terray, Singură împotriva tuturor. Viața prințesei Martha Bibescu, Humanitas, 2025. Cea mai recentă lucrare de autor: Revoluția din 1989 povestită celor care nu au trăit-o, Art, 2024.
Șerban-Liviu Pavelescu (n. 1967) este cercetător la Institutul de Studii Politice de Apărare și Istorie Militară din București. Are un master în științe politice la Institutul de Studii Politice din Paris și un doctorat în istorie la Universitatea din București. A publicat volumul Stat și Biserică în reconstrucția politică a societăților postcomuniste din Balcani (Editura Militară, 2013). A editat și îngrijit volumul Aliatul inamic. Descompunerea armatei ruse și pericolul bolșevizării României. 1917–1918 (Humanitas, 2020). În ultimii ani a publicat, în lucrări colective apărute în România și în străinătate, studii referitoare la memorialistica și istoriografia celui de-al Doilea Război Mondial. Cel mai recent dintre acestea, „Memory, Historiography and Monuments of World War II in Comunist Romania. An Analysis of the Ideological Impact of Societal Memory“ a apărut în Areti Adamopoulo, Anna Maria Droumpouki (eds), Monuments for World War II: Memory and Oblivion in the Balkans and Central-Eastern Europe, University of Ioannina/ Hellenic Foundation for Research and Innovation, 2024.
foto: TVR, Humanitas (coperta cărţii)
