1 Iunie nu este despre vârsta din buletin, ci despre starea de spirit. Este un memento că, indiferent cât de complicată devine viața, undeva, în interiorul nostru, încă mai știm să ne bucurăm pur și simplu pentru că existăm.

Loredana Iordache, prezentatoarea Telejurnalului de prânz de la TVR 1, ne-a vorbit cu mult drag despre copilăria ei în satul Mădârjac, din judeţul Iaşi. În tuşe pline de culoare şi emoţie, ne-a transportat în zilele perfecte ale copilăriei petrecute la bunici, dar ne şi dezvăluie cum va arăta, anul acesta, 1 Iunie pentru Catinca, fetiţa ei, care tocmai a împlinit 2 anişori.

Loredana, îţi aminteşti care a fost pentru tine cea mai frumoasă zi de 1 Iunie? Sau ce amintiri ai legate de 1 Iunie? Detaliază, te rugăm…

1 Iunie — și, de fapt, întreaga mea copilărie — a avut gust de libertate și fericire. Cele mai frumoase veri le-am trăit la bunici, în satul Mădârjac, din județul Iași. Acolo, în mijlocul pădurii, timpul curgea altfel. Ulița satului devenea un univers întreg, iar copacii, animalele și liniștea naturii îmi erau cei mai buni prieteni. Îmi amintesc lumina caldă a dimineților, mirosul ierbii după ploaie și serile lungi în care parcă nimic rău nu putea exista. Toate amintirile mele din acea perioadă poartă și astăzi aceeași emoție curată și aceeași bucurie simplă.

Dacă te-ai putea întoarce în timp pentru o singură zi din copilăria ta, ce zi ai alege și de ce?

Aș alege, probabil, o zi obișnuită. Tocmai pentru că atunci totul era extraordinar în simplitatea lui. M-aș întoarce în zilele în care mă urcam în cireș și mâncam fructe pe săturate şi mă dureau palmele de la cățărat. Sau când alergam pe imaș după fluturi, împreună cu ceilalți copii din sat. Ne jucam șotronul, săream coarda și râdeam fără motiv, ore întregi.

Eram un copil curios, dar și foarte precaut. Îmi era teribil de frică de gâște — mi se păreau cele mai amenințătoare creaturi din lume. Dacă știam unde stau, eram în stare să ocolesc jumătate de sat doar ca să nu le întâlnesc.

Când mă întorceam la Iași, începea o altă aventură. Îmi plăcea enorm școala — pentru mine era locul întâlnirilor, al descoperirii și al visurilor care începeau să prindă contur. După ore, mergeam la dans modern, participam la concursuri și trăiam emoții care, atunci, păreau uriașe. Nu cred că m-am plictisit vreodată în copilărie. Și sunt profund recunoscătoare că am crescut într-o lume fără telefoane și fără ecrane care să ne fure magia jocului adevărat.

Care era mâncarea sau desertul care te făcea cel mai fericit când erai copil? Mai e valabil acum?

Îmi plăceau enorm fructele și încă le iubesc. Poate și pentru că le culegeam direct din grădină, cu mâinile mele. Totul avea gust adevărat: laptele proaspăt, ouăle, legumele de la bunici. Nu aveam un desert preferat, iar mama își amintește și acum cât de precaută eram. Mă întreba uneori: „Vrei o înghețată?”, iar eu răspundeam foarte serioasă: „Mai bine nu… dacă mă doare în gât?”. Probabil că spiritul meu de autoprotecție s-a născut foarte devreme.

Cine era „eroul” tău de la televizor în perioada copilăriei? Dar copilul tău ce erou TV are, dacă are?

Mă uitam fascinată la Televiziunea Română și la eleganța crainicelor de atunci. Îmi amintesc că mă gândeam adesea: „Cum ar fi să fiu și eu acolo?”. Poate părea incredibil, dar, uneori, visurile copilăriei chiar găsesc drumul spre realitate. Iar astăzi pășesc cu recunoștință prin studiouri care poartă numele unor oameni uriași ai televiziunii românești.

Ce planuri ai pentru 1 Iunie alături de minunata ta?

Îmi doresc, înainte de toate, să fim sănătoși și să petrecem timp împreună, în aer liber. Cel mai probabil vom începe ziua cu o alergare ușoară, cu mult râs și energie bună, iar apoi vom veni la TVR, unde, în fiecare an, se organizează activități minunate pentru copii. Cred că cele mai frumoase amintiri se nasc din lucrurile simple: timp petrecut împreună, joacă și bucuria sinceră de a fi copil.

Genunchi juliți sau haine curate?

Haine curate… deși cred că orice copil fericit ajunge inevitabil și cu genunchii juliți.

Ciocolată de casă sau înghețată la vafă?

Ciocolată de casă.

„De-a v-ați ascunselea” sau „Nu te supăra, frate”?

„De-a v-ați ascunselea”, fără îndoială.

Vacanța la mare sau vacanța la bunici?

Vacanța la bunici, dar mereu cu puțină mare în suflet. Iubesc marea încă din copilărie. Puteam să stau ore întregi doar privind-o, fascinată de liniștea și infinitul ei.

Ce profesie spuneai că vei avea când te întrebau adulții?

Actriță și prezentatoare TV. Și poate că, într-un fel, copilul din mine a știut dintotdeauna drumul.

foto: TVR şi arhiva personală Loredana Iordache