Sâmbătă, 22 decembrie 2018,  de la ora 14.30,  la TVR 1, vă invităm la o nouă ediţie a emisiunii "Adevăruri despre trecut".

A fost odată ca niciodată, în istoria contemporană, un an – 1968 – când omenirea a părut să explodeze. O stare de grație a cuprins Europa, în contra ordinii sociale învechite. Nici Statele Unite ale Americii n-au trăit în liniște, în condițiile războiului din Vietnam.

Dincolo de dezideratele generației Hippie, tinerii s-au răzvrătit și și-au cerut dreptul la emancipare... Dar și la București a existat o noapte (Ajunul Craciunului) când studenții s-au revoltat, un episod puțin cunoscut la noi (dar care este menționat în orice lucrare științifică despre comunismul din România).

La Clubul 303, ca și în alte locuri din București, studenții colindau, în cadru restrâns, pentru a nu deranja oficialitățile. Deși între cântecele tradiționale erau abordate și cele de factură religioasă...

În paralel, din Grozăvești 2 (actualul complex studențesc Regie), în jurul orelor 23, după încheierea unui spectacol la Teatrul Podul, studenții chemau colegii din cămine să iasă la colindat... Alte surse pomenesc despre cantina din Grozăvești 1, unde n-a mai fost pâine la masa de seară, fapt care i-a scos pe studenți în stradă.

Puținele surse citate în presa românească de după 1989 precizează alte momente importante: studenții din Grozăvești au ajuns la căminele din bulevardul 6 Martie, lângă Operă, acolo unde au colindat fetelor. Acestea derulau de la ferestre suluri de hârtie igienică, iar băieții le dădeau foc. În continuare, la Piața Kogălniceanu, ar fi încercat să ridice pe sus câteva automobile. Grupul crescuse substanțial, întinzându-se de-a lungul a 2-3 stații de troleibuz.

În fața Universității, când mulțimea a umplut piața, colindele au început să fie înlocuite cu diverse lozici și revendicări – cea mai importantă fiind cererea vacanțelor de Crăciun, inexistente în programul școlar impus de Partidul Comunist. Studenților li se alătură alți bucureșteni. Se dansează a doua oară Hora Unirii, unii se urcă pe statuia lui Mihai Viteazul, apar însă și instigatori care pun în circulație alt gen de lozinci.

Arhivele Ambasadei Republicii Populare Polone în România, publicate de istoricul Adam Burakowski (în care există deopotrivă note de la Berlin și Moscova), sunt pline de amănunte ale revoltei studenților bucureșteni. Traseul coloanei de manifestanți face halte la Ambasadele Statelor Unite și ale Cehoslovaciei, pendulează între bulevardul Magheru și strada Dionisie Lupu, în aceeași idee pașnică de a colinda.

Manifestanții sunt talonați la vedere. Când încearcă să se abată și pe la sediul Comitetului Central al Partidului Comunist Român, ei sunt blocați de trupe și vehicule ale forțelor de ordine. Se operează arestări. Singurul caz cunoscut azi este și cel mai grav. Împinsă să conducă manifestanții, studenta la Arte Ana Șincai va fi arestată, apoi internată la Boli Nervoase, ostracizată în provincie. După 1990, ea a povestit în presa centrală avataruri greu de închipuit.

Cei circa o sută de manifestanți rămași după împrăștierea din Piața Romană s-au mișcat în continuare spre Politehnica din strada Polizu, apoi căminele Grozăvești, în speranța că vor atrage alți studenți alături. Undeva, în Occident, se pare că există fotografii și înregistrări audio din zona Gara de Nord, ale unor ziariști străini, luate la primele ore ale dimineții.

Începând cu ziua următoare, institutele de învățământ superior au organizat adunări în care au luat poziție în contra tulburărilor așazise studențești. Totul demarat de liderul Partidului Comunist, Nicolae Ceaușescu și, în paralel, de cel al tineretului din România, Ion Iliescu. Aproape fiecare facultate și-a avut proscrișii ei – studenți exmatriculați, obligați să repete anul universitar. În emisiune sunt trecute în revistă amintirile studenților de la Fizică, ale celor de la IATC, cazul Adinei Nanu, reținută în momentul și în locul nepotrivite.

După 50 de ani, un episod din aparent singura perioadă fastă a regimului comunist, când studenții bucureșteni s-au revoltat și au demonstrat pentru libertate. Lozincile strigate au fost dure, la fel și repercusiunile... 24 / 25 Decembrie 1968 – o primă rație de libertate... urmată de vacanțe studențești de Crăciun și de Paști!