„Cu toții simțim...că lumea de care suntem înconjurați nu e tot. Că există sensibilitate, există vizibilul, audibilul, lumea simțurilor, în general, dar tot simțim că trebuie să mai fie ceva dincolo de asta. Ceva de ordinul unei idei suport, ceva de ordinul unei dimensiuni care nu ne e prezentă imediat și pe care trebuie să o căutăm.” Andrei Pleșu
Aceasta este a doua parte a unui dialog realizat de Cătălin Ștefănescu cu scriitorul Andrei Pleșu. Ediția de colecție pornește de la volumul „Călătorie în lumea formelor”, scris de invitat în „fragedă tinerețe”, între 21 și 24 de ani. Chiar și autorul își citește acum scrierile acestea cu oarecare perplexitate, deoarece regăsește în carte „și o hărnicie a lecturii, de elev cuminte, dar și o interogativitate care mi se pare legitimă, și fertilă, și onorabilă.”
Discuția continuă cu navigarea pe internet, pe care Pleşu o vede ca pe ceva care nu îmbogăţeşte cu nimic pe cel care o practică: „Fără drum, fără cale, fără parcurs, nu există adevăr. Trebuie să umbli, să avansezi către ceea ce cauți. […]. A căuta înseamnă a fi mereu disponibil și a fi atent la lucruri colaterale. Căutarea pe internet exclude colateralul. Ajungi la țintă fără parcurs.”
Arta este unul dintre subiectele importante pe care le regăsiți în acest dialog. ”Arta, ca nevoie, nu ca lux”, este convingerea invitatului „Garantat 100%”, care explică puterea socială a artei: „Există în fiecare lucru pe care îl admiri o invitație să îl imiți. A admira o operă de artă este a subînțelege încercarea de a te așeza în lumea ei, de a fi în dialog cu ea de la egal la egal, de a te desăvârşi. A admira desăvârșirea înseamnă și a avea poftă de a o întruchipa, la rândul tău, sau de a te apropia de ea. În orice caz, e o provocare, poate fi o neliniște utilă, formativă, o neliniște care te face să vrei de la tine mai mult decât știai că poți.”
Arta este, pentru Andrei Pleşu, „în mod paradoxal, un adevăr despre inevidenţe, despre lucruri mijlocitoare mai curând decât definitiv lămuritoare, dar este o foarte bună cale spre identificarea unor fațete ale adevărului, propriu sau al lumii. Arta te obligă să ieși din deprinderile tale curente de a gândi, de a vedea, de a înțelege. Brusc, afli că există modalități de a te raporta la oameni diferite de cele pe care le-ai practicat.”
De la nevoia de artă, discuţia curge natural către nevoia de sacralitate, scriitorul văzând o legătură profundă între ele. „Cu toții simțim că ceea ce vedem, că lumea de care suntem înconjurați nu e tot. Că există sensibilitate, există vizibilul, audibilul, lumea simțurilor, în general, dar tot simțim că trebuie să mai fie ceva dincolo de asta. Ceva de ordinul unei idei suport, ceva de ordinul unei dimensiuni care nu ne e prezentă imediat și pe care trebuie să o căutăm”, spune el, întărind că „nu cred că se poate trăi intens și integral fără să ne raportăm la o instanță greu de descifrat, care colaborează cu noi.”
Preocupat de domeniul spiritualităţii, al credinţei, al relaţiei omului cu Dumnezeu, Andrei Pleşu defineşte religia drept legătură. „Înseamnă să te cuplezi la o instanță care nu e imediată, care nu e subînțeleasă, care nu e evidentă. Tot ce există nu se reduce la tot ce se vede. Și vrei să treci dincolo… stă în firea omului să aibă ochii ațintiți spre ce înseamnă dincolo. Dincolo de imediat, dincolo de viață, dincolo de moarte… sunt nevoi inevitabile ale unei ființe spirituale.”
Duminică, 1 septembrie, ora 23:00, TVR1 a reprogramat dialogul cu Andrei Pleșu, ”Garantat 100%” de Cătălin Ștefănescu.
Prima parte a dialogului este, de asemenea, disponibilă pe canalul oficial al TVR pe youtube.
