”Poporul care își uită istoria este condamnat să o repete.” „Graniţa morţii”, un film-mărturie și un omagiu adus românilor dornici de libertate în anii comunismului, ne ajută să nu ne uităm istoria, să învățăm lecțiile ei, astfel încât să nu îi repetăm greșelile. Fuga din țară prin trecerea ilegală a frontierei reprezintă o istorie recentă prea puțin cunoscută românilor.
Deși fenomenul frontierist a marcat o lungă perioadă, între 1948 și 1989, există încă prea puțină preocupare pentru tragedia trăită de mii de oameni într-o Românie îngrădită cu sârmă ghimpată și păzită de grăniceri îndoctrinați. Documentarul ne descoperă o pagină neagră a istoriei noastre, despre oameni care, încorsetați de absurdul dictaturii comuniste, visau la libertate.
Unii au reușit să fugă, însă mulți dintre ei au plătit cu viața pentru acest vis, împușcați lângă graniţă ori înecați în Dunăre. Cei care au supraviețuit tentativelor de trecere a frontierei au rămas cu traume, mutilați pe viață.
Frontieriștii, dar și rudele acestora, ne oferă în documentar mărturii zguduitoare despre umilințele și torturile la care au fost supuși:
„N-am apucat să fac câțiva pași, că au început să tragă. 32 de cartușe în plin, de la doi metri. A fost un miracol că am scăpat cu viață.”
„Bineînţeles că ne-a prins la frontieră. A fost chiar şi prima încercare [...] Aşa de tare mi-a tras o palmă cu dreapta lui peste urechea mea stângă, încât n-am mai auzit. A început să îmi ţiuie urechea...”
„Nu am mai ştiut nimic de el... zece zile. Până am fost anunţaţi să mergem la morgă, să-l ridicăm de acolo...”
„Mi-am luat bătaie de la Stamora Moraviţa şi până la Unitatea Militară de grăniceri din Oraviţa...”
„Nu vom ști niciodată câți oameni au murit încercând să fugă din România înainte de 1989. Câți au fost împușcați pe fâșie, câți s-au înecat în Dunăre, câți au murit în pușcării. Sunt și astăzi familii, oameni care nu știu ce s-a întâmplat cu fiul, fiica, fratele lor", evidențiază Brândușa Armanca, jurnalistă care a publicat în 2009 cartea „Frontieriștii. Istoria recentă în mass-media”.
„Cadavrele celor împușcați pe Dunăre erau împinse de curent spre malul sârbesc. Erau colțuri de cimitir în satele de pe graniță, unde sârbii îi îngropau pe ai noștri cu cruci fără nume. Autoritățile române refuzau să-i preia.” (Brândușa Armanca)
Într-un scurt interviu, Cătălin Apostol a povestit despre cum a fost realizat documentarul Graniţa morţii, cum totul a început de la o experienţă personală şi de ce filmul ar putea servi drept „o lecţie deschisă” pentru tineri:
„Degeaba tot evocăm asemenea subiecte din istoria noastră dacă ele nu ajung şi la ei, dacă ele nu vor fi evocate mai departe şi de ei. Fără a ne strădui să ţinem trează memoria noastră, uitarea şi ignorarea vor putea face oricând posibilă repetarea acestor orori.” (Cătălin Apostol)
„Graniţa morţii”, produs de Paradox Film, cu sprijinul TVR şi CNC și realizat de regizorul Cătălin Apostol, cu ajutorul unor jurnaliști care și-au dedicat ani fenomenului frontierist din România, precum Brîndușa Armanca, Marina Constantinoiu și Istvan Deak, a obținut Premiul Publicului la Festivalul de Film și Istorii Rasnov, Mențiune specială la Gala UCIN și a fost proiectat la Festivalurile TIFF, Astra Sibiu, Barcelona 2022.
Regia și scenariul: Cătălin Apostol
Imagine: Mihai Pătrașcu
Montaj: Ela Ștefănescu
Muzica: Petru Mărgineanu
***
Documetarul s-a difuzat pe 22 august, de la ora 21, la TVR 1.
foto: www.facebook.com/granitamortii/
