loader
Foto

SĂNĂTATE: Cum evităm mâncatul compulsiv în izolare?

Unul dintre efectele izolării este tendința de a mânca mult, necontrolat. Cum gestionăm această situație ne spune dr. Oana Băncescu-medic specialist diabet, nutriție și boli metabolice.

 

Vreau să fiu sănătos!

1.Cum ne stăpânim tendința de a ronțăi ceva atunci când stăm mult acasă și nu avem nici activitate intensă?

Dr. Oana Băncescu: Senzația de foame care apare între mesele principale, pofta de ronțăit, de ceva bun, dulce sau sărat are la bază câteva mecanisme dobândite în copilărie sau formate în timpul vieții de adult, devenite obiceiuri.Poate ascunde emoții profunde, tristețe, fericire sau stres intens. Foamea balanță sau foamea stomacului, care apare din cauza expandării forțate a stomacului. Acest lucru se întâmplă încă din perioada copilăriei, când cel mic este obligat să mănânce tot din farfurie sau porții mai mari decât capacitatea stomacului său, având ca efect supradilatarea. Astfel, și în viața de adult, senzația de sațietate se va obține tot mai greu, cu o cantitate din ce în ce mai mare de alimente. Porțiile mari și gustările dese, vor deveni un obicei greu de controlat și corectat. Foamea mecanicii bucale cuprinde toate procesele asociate mâncatului.

De la supt, care apare din viața intreuterină, până la ros și mușcat, de la debutul diversificării. Roaderea unghiilor, mestecarea gumei, roaderea capătului unui pix sau creion. Inclusiv înghițitul pe nemestecate, întâlnit la mulți dintre adulți, care mănâncă în cantități mari, fără a se simți sătui este o componentă a foamei mecanicii bucale.

Toate pungile de covrigei, chipsuri, snackuri, mâncate fără pauză sau raționament, până la ultima firimitură, în fața ecranelor luminoase sunt un efect al foamei mecanicii bucale.

2.Există alimente ce pot fi consumate oricând, pe post de gustări și în orice cantitate, fără să ne îngrașe?

Dr. Oana Băncescu: Optați la mesele principale pentru alimente care păstrează senzația de sațietate: cereale integrale, proteine de bună calitate, grăsimi vegetale. Alegeți gustări nutritive pentru organism: o mână de nuci, migdale sau caju crude, semințe crude, bastonașe de legume (morcov, ardei, castravete, tijă de țelină apio), un ou fiert, lactate integrale (iaurt, cottage cheese, kefir), uneori câteva fructe deshidratate, fără zahăr sau îndulcitori, chipsuri de legume sau de kale, pregătite acasă, la cuptor, cu ierburi aromatice. Legumele pot constitui o gustare delicioasă, fie că le prepari sub formă de salate, fierte sau la cuptor. Însă cel mai bine ar fi să le consumi crude. De exemplu, poţi ronţăi morcovi, ardei sau castraveţi pentru a păcăli foamea până la următoarea masă.Fructele oleaginoase sunt bogate în antioxidanţi, minerale şi acizi graşi omega 3. O mână de alune, nuci, fistic sau migdale nu are mai mult de 100 de calorii, dar te satură şi, în plus, te ajută să combaţi oboseala şi să-ţi întăreşti imunitatea. Trebuie consumate crude, nu prăjite şi sărate, şi ar fi bine să nu depăşeşti 50 de grame pe zi. Merele pot stopa acumularea kilogramelor, dacă ai şi o dietă sănătoasă. Un măr are cam 70 de calorii şi e plin de vitamine şi de fibre. E la fel de sănătos şi crud, şi copt. Poţi presăra puţină scorţişoară pe el, va fi şi mai gustos!

Iaurtul e hrănitor şi sănătos – conţine enzime care ajută digestia şi minerale care stimulează metabolismul. Este şi o sursă importantă de calciu. Are foarte puţine calorii (în jur de 50 cal/100 g). Poţi amesteca în iaurt o linguriţă de seminţe crude de floarea-soarelui, dovleac sau chia. Alge marine prăjite sunt o alegere excelentă datorită nutrienţilor conţinuţi - multe minerale şi vitamine care îţi întăresc organismul. Noua modalitate de a le consuma - sub formă de chipsuri. Nutriţioniştii de top le consumă tot timpul, chiar şi seara, înainte de culcare. Avocado, un fruct-minune şi poţi să-l consumi şi ca gustare. Nutriţioniştii îţi recomandă să îl încerci cu puţină lămâie şi sare de mare.

Uneori, pofta de ronțăit apare și din cauza unei cantități mari de calorii goale în dietă. Pâinea și pastele din făină alba, orezul alb, diversele produse de patiserie și cofetărie, vin la pachet doar cu calorii, fără nutrienți. Creierul transmite semnalul că există o nevoie neacoperită, iar corpul o traduce printr-o nevoie de gustări nesănătoase.Alteori, deshidratarea poate fi interpretată fals de organism prin pofta de ronțăit alimente bogate în zahăr sau grăsimi procesate. Beți unul – două pahare cu apă de fiecare dată când apare această falsă nevoie. De cele mai multe ori va dispărea ca prin minune.

3.În perioade lungi cu lipsă de activitate poate apărea și acea tulburare numită mâncatul compulsiv?

Dr. Oana Băncescu: Mâncatul compulsiv (Binge eating disorder – BED, în limba engleză) este o tulburare de alimentație recunoscută în mod oficial în 2013, odată cu publicarea în ediția a V-a a Manualului de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale (DSM-V). În spatelele acestei modificări față de ediția precedentă, DSM-IV (datând din 1994), stau peste 1000 de cercetării științifice, care au probat validitatea mâncatului compulsiv ca tulburare psihică. Deși recunoașterea supraalimentației ca tulburare psihică este recentă, în viața de zi cu zi, tulburarea mâncatului compulsiv este o luptă dusă de sute de mii de persoane din toată lumea.Media de vârstă pentru mâncatul compulsiv este de 25 de ani, deși majoritatea episoadelor debutează în adolescență.

DSM-V definește mâncatul compulsiv ca existența unor episoade recurente în care se consumă o cantitate mare de mâncare într-o perioadă scurtă (prin comparație cu modul în care majoritatea persoanelor mănâncă în mod curent). În timpul episoadelor de mâncat compulsiv, persoana afectată se simte lipsită de control asupra cantității de mâncare pe care o consumă și tinde să mănânce foarte repede, indiferent dacă este într-adevăr înfometată sau nu. Adesea, după un episod de mâncat compulsiv, apar sentimentele de vinovăție, rușinare, stinghereală, dezgust față de propria persoană. Din acest motiv, majoritatea persoanelor ce suferă de această tulburare se ascund de familie și prieteni și mănâncă pe ascuns. Mâncatul compulsiv ascunde de obicei o stare profundă de tristețe și de neputință a persoanelor afectate. În DSM-V se subliniază faptul că mâncatul compulsiv nu trebuie suprapus peste ideea de supraalimentație. Supralimentația este mai degrabă sporadică și voluntară și determinată frecvent de poftele alimentare, varietatea felurilor de mâncare, obiceiurile sociale, programul de zi cu zi, plictiseală ș.a. Sindromul alimentaţiei nocturne reprezintă o altă entitate nosologică, definită prin episoade repetate de hiperfagie instalată nocturn, în cadrul cărora persoana este lucidă şi îşi aduce aminte ulterior de existenţa acestui comportament. Alimentaţia nocturnă este asociată în mod necesar cu disconfort semnificativ şi/sau afectare a funcţionării cotidiene. Această patologie nu este inclusă în ultimele două ediţii ale clasificării OMS şi este menţionată în DSM-5 doar în categoria „Alte tulburări de comportament alimentar specificate”.

4.Cum o recunoaștem?

Dr. Oana Băncescu: Semne și simptome

Așa cum precizam, diferențierea tulburării mâncatului compulsiv de supraalimentație este adesea problematică. În principiu, se poate vorbi despre existența tulburării mâncatului compulsiv în cazul în care episoadele se repetă cel puțin o dată pe săptămână, pe durata a minimum trei luni. Care sunt semnele specifice mâncatului compulsiv: episoadele de mâncat compulsiv se repetă de-a lungului unui interval relativ scurt de timp (aproximativ 2 ore) persoana mănâncă lacom, mult mai repede decât ar mânca în mod normal persoana mănâncă mult, până când intervine o senzație de disconfort, din cauza preaplinului persoana afectată mănâncă mult chiar și atunci când nu îi este foame (a nu se confunda cu ronțăitul sporadic) apare preferința constantă de a mânca singur, deoarece există sentimentul de rușine față de cantitatea de mâncare ingerată; adesea, persoana mănâncă pe ascuns (mult și repede, pentru a nu fi descoperită) în timpul mâncatului compulsiv, persoana resimte plăcere, siguranță, se simte alinată, însă imediat după instalarea senzației insuportabile de preaplin, aceste stări dispar în urma episoadelor de mâncat compulsiv, apare un sentiment de vinovăție și autodispreț persoana se simte constant tristă și deprimată din cauza abuzurilor alimentare spre deosebire de bulimie, persoana nu recurge la mecanisme de compensare prin provocarea voluntară a vărsăturilor sau prin antrenamente fizice extenuante (vezi dependența de sport). Mâncarea este folosită ca un mijloc de evadare, recompensă, refugiu într-o situație stresantă, singurătate, stare emoțională subredă sau ca mecanism de gestionare a stresului.Ce anume poate determina „alunecarea” unei persoane către mâncatul compulsiv? Ce anume determină acest tip de tulburare alimentară? Deși specialiștii intuiesc care sunt factorii ce influențează mâncatul compulsiv, modul exact în care aceștia intervin este în multe situații dificil de înțeles pe deplin. Un studiu din 2000 indică o anumită implicare a factorilor genetici în predispoziția de a suferi tulburări alimentare precum bulimia și mâncatul compulsiv. Un studiu publicat în 2006 în Arch Gen Psychiatry menționează că ar putea fiimplicate și complicațiile la naștere și chiar starea de sănătate a mamei în timpul sarcinii. Tulburarea mâncatului compulsiv poate să apară și pe fondul depresiei, anxietății generalizate, tulburării obsesiv-compulsive, tulburării de stres post-traumatic sau a tulburării de tip borderline, conform Asociației Americane pentru Psihiatrie.

Conflictele familiale, nemulțumirile din viața sentimentală, instabilitatea financiară, insatisfacția profesională sunt de asemenea factori ce pot crea contextul „favorabil” pentru mâncatul compulsiv. Unele persoane ajung să se refugieze în mâncare după ce au experimentat o traumă emoțională puternică ce le-a perturbat echilibrul psihologic: ieșirea dintr-o relație de lungă durată, decesul unei persoane dragi, divorțul părinților, violența domestică, abuz sexual. Stresul cronic, presiunea socială și o stimă de sine scăzută pot să intervină în acest angrenaj, transformând episoadele de mâncat compulsiv în mecanisme de recompensă pentru neîmplinire, monotonie și chiar singurătate.Într-un comentariu publicat în 2011 în Jurnalul American pentru Nutriție și Dietetică, se corela numărul crescut al persoanelor care suferă de tulburări alimentare cu mediul așa-zis „obezogenic” în care trăim. Societatea actuală este marcată de o activitate fizică sedentară, apetența pentru mâncăruri bogate caloric, multitudinea de soluții fast-food (dezechilibrate energetic și nutrițional), obiceiuri „leneșe” și facilități care alimentează acest ciclu (autoturisme proprii, scări rulante, ascensoare, aparate dotate cu telecomenzi, electronice) și modalități de distracție și relaxare statice (televizor, computer, consolă de jocuri, DVD player ș.a.) În aceste condiții, consumul de energie, tot mai redus, este depășit aportul alimentar constant și crescut, rezultând un ciclu vicios între stil de viață, obezitate, nefericire și în continuare, alterarea constantă a obiceiurilor alimentare.

Greutatea corporală ridicată și compararea cu modelele sociale acceptate de frumusețe (trup atletic, subțire, lipsit de rotunjimi și imperfecțiuni) converg într-un vârtej nesfârșit al dietelor. Încercarea de a reechilibra alimentația și de a ajunge la o greutate sănătoasă e necesară și binevenită, însă în prea multe cazuri fie obiectivele, fie căile de atingere sunt fundamental greșite. Dorința expresă de a căpăta un trup atractiv, acceptat, validat și dietele extrem de stricte, fundamentate adesea pe principii ilogice și nerealiste sunt cei doi factori principali care leagă „cura de slăbire” atât de strâns de mâncatul compulsiv. Ulterior, apare sentimentul profund de vinovăție, urmat de o altă perioadă de dietă strictă (pentru a repara daunele produse prin episodul de mâncat compulsiv) și ciclul continuă.Relația mâncatului compulsiv cu dietele drastice include și experiențele din trecut, în care persoana a fost ridiculizată și marginalizată din cauza greutății.Se pare că și personalitatea și temperamentul individual pot avea o oarecare contribuție în tendința de a dezvolta tulburări alimentare.Într-un studiu făcut la Universitatea din Georgia (S.U.A.), efectuat pe 233 de participanți, s-a constat că persoanele cu un temperament impulsiv sunt mai vulnerabile în fața obiceiurilor alimentare excesive.

Consecințele mâncatului compulsiv

Urmele mâncatului compulsiv se resimt atât la nivel fizic, cât și psihic. Un studiu realizat de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) în 12 țări, printre care și România, publicat în 2013, arată că efectele acestei tulburări alimentare sunt de lungă durată și pot fi comparabile cu cele ale bulimiei.

Efecte fiziologice

Din cauza cantităților mari de mâncare consumate într-un timp scurt, aportul de calorii este adesea mult peste necesarul energetic al persoanei care suferă de mâncat compulsiv. Prin recurența acestor episoade, riscul obezității este mare. De altfel, se pare că 60% din persoanele care suferă de această tulburare sunt supraponderale sau chiar obeze. Obezitatea, după cum este bine-cunoscut, atrage o serie de consecințe majore pe termen lung: risc de boli cardiovasculare și diabet, tulburări de natură hormonală, cancer. Efectul nociv este potențat nu doar de numărul mare de calorii, ci și de faptul că alimentele consumate în timpul episoadelor de mâncat compulsiv sunt adesea dezechilibrate nutrițional (abundă în sare, zahăr, grăsimi, arome).

De altfel, un studiu din 2012 publicat în International Journal of Obesity arată că mâncatul compulsiv, cel puțin în cazul copiilor, este asociat cu un risc ridicat de a a dezvolta sindromul metabolic – un cluster de factori de risc pentru boli cardiovasculare, diabet, atac vascular cerebrale. O altă cercetare publicată în 2009 în aceeași publicație, desfășurată pe aprox. 4000 de subiecți, arată că persoanele care sufereau de tulburarea mâncatului compulsiv manifestau cu preponderență, tulburări gastro-intestinale: dureri abdominale, balonare, constipație, reflux gastric, din cauza cantităților mari de mâncare consumate cu rapiditate și a digerării insuficiente a alimentelor. În funcție de compoziția alimentelor consumate, mâncatul compulsiv poate atrage disfuncții renale, hepatice, hipercolesterolemie.

Efecte psihologice și sociale

Episoadele de mâncat compulsiv sunt urmate aproape inevitabil de procese ce conștiință, vinovăție, anxietate și tristețe.

Dacă în timp ce mănâncă, persoana simte că nu se poate controla, după ce apare senzația de preaplin, persoana își analizează cu luciditate comportamentul.

Concluziile la care ajunge („sunt dezgustător”, „nu sunt demn de respect”, „nu am niciun control asupra vieții mele”, „trăiesc pentru mâncare”) sedimentează starea de stinghereală, retragere și creează terenul propice unor tulburări psihice (anxietate, depresie). Persoanele care suferă de mâncat compulsiv pot experimenta, din cauza stimei scăzute de sine și a fricii de a nu fi respins din cauza cantităților mari de mâncare consumate, o dificultate de a-și găsi un loc de muncă, de a-și face prieteni sau de a-și găsi un partener. Studiul OMS, efectuat pe 22,635 de adulți din 12 țări, arată că numărul mare al cazurilor de depresie, anxietate, diabet și totodată al zilelelor de muncă pierdute, dificultatea de a găsi un loc de muncă și chiar suicidul sunt elemente care fac din mâncatul compulsiv o problemă cu un cost imens – individual și colectiv, pentru societate.

5.Cum se tratează ea cel mai eficient?

Dr. Oana Băncescu: Tulburările alimentare trebuie să fie tratate cu toată seriozitatea necesară – nu sunt simple alegeri personale, ci afecțiuni psihologice ce necesită suport și tratament, având în vedere implicații asupra sănătății fizice și mintale

Ignorarea și nedepistarea tulburării mâncatului compulsiv este, de fapt, unul din factorii care îngreunează accesul la ajutor adecvat. S-a descoperit că modificările neurochimice asociate cu episoadele de tulburări alimentare sunt similare cu cele care apar în cazul abuzurilor de substanțe. Astfel, poate fi înțeles de ce gestionarea unei tulburări alimentare este apropiată de confruntarea cu o dependență, notează un studiu din Renfrew Perspect, 2010. Nu există un tratament standard pentru tulburarea mâncatului compulsiv; se pot alcătui diverse planuri de tratament, care să țină cont de particularitățile și necesitățile persoanei afectate. În principiu, consilierea psihologică este considerată primul pas în abordarea mâncatului compulsiv. Terapia cognitiv-comportamentală, cea interpersonală sau chiar de grup pot oferi rezultate bune în identificarea și modificarea tiparelor greșite de gândire și a obiceiurilor distructive.

E necesară însă o deschidere din partea pacientului, începând prin acceptarea faptului că există o problemă ce necesită rezolvare și continuând cu receptivitatea la indicațiile și abordările psihoterapeutului. E indicată prezentarea la medicul de familie, pentru o evaluare generală a stării de sănătate și o identificare a posibilelor probleme de sănătate (prin analize și investigații clinice). Este posibil să fie necesară și intervenția psihiatrului, care poate prescrie antidepresive sau anticonvulsive, după caz. Un nutriționist specializat pe tulburări alimentare poate sugera un plan alimentar accesibil, corelat cu așteptările pacientului și cu dificultățile pe care le are în controlul mâncatului compulsiv. În relația cu nutriționistul este importantă și etapa de monitorizare; specialistul în dietetică trebuie să ofere suport, înțelegere și atenție față de evoluția pacientului și să-l încurajeze când apare tendința de a cădea din nou în episoadele de mâncat necontrolat. În afară de abordarea terapeutică specializată, depășirea tulburării poate fi exersată și prin anumite măsuri și obiceiuri: adoptarea unor mese regulate și organizate Omiterea unei mese (intenționat sau din cauza programului de lucru) contribuie la creșterea senzației de foame de-a lungul zilei, existând riscul unui episod de mâncat compulsiv cu prima ocazie în care vine ora mesei. De aceea, trebuie planificate pe durata zilei 3 mese regulate și două gustări sănătoase, pentru a nu lăsa senzația de foame să se instaleze. Inlăturarea tentațiilor Se știe că e dificil să reziști tentației de a mânca prea mult, dacă ai prin preajmă alimente gustoase, dulciuri și snack-uri. Astfel, e necesar ca ispitele alimentare să fie ascunse vederii, în locuri mai greu accesibile, astfel încât să uitați de ele.

planificarea cumpărăturilor și a meselor Graba de zi cu zi, mâncatul pe fugă și cumpăratul alimentelor de pe o zi pe alta pot întreține mâncatul compulsiv. Ideea este de a cumpăra conștient, odată pe săptămână, alimentele necesare și de a planifica în avans mesele pentru a doua zi, pentru a nu exista tendința de a recurge la soluții rapide și nesănătoase, dar foarte gustoase și tentante. De asemenea, se poate face aprovizionarea cu gustări sănătoase, pentru momentul în care apare dorința necontrolată de a mânca: fructe, batoane de cereale integrale, iaurt, nuci.

luatul mesei alături de familie sau prieteni Episoadele de mâncat compulsiv apar în singurătate, departe de ochii celorlalți, din cauza sentimentului de jenă și stinghereală față de această tulburare. Acesta e motivul pentru care trebuie exploatată orice ocazie de a mânca alături de familie, prieteni, colegi și evitarea meselor luate în singurătate.

evitarea cu orice preț dietele Ideea de dietă este strâns legată de cea de restricție. Restricțiile generează frustrări și pofte intense ce pot regula în episoade de mâncat compulsiv. În locul unor reguli prea stricte, e indicată asumarea unui stil de viață echilibrat, în care orice e permis în cantități mici, iar alimentele sănătoase sunt prioritare.

Farmacoterapia tulburării de alimentaţie compulsivă

Lisdexamfetamina dimesilat este singurul agent farmacologic aprobat – din anul 2015 – de US Food and Drug Administration pentru tulburarea de mâncat compulsiv de intensitate moderat-severă.

Fluoxetina împreună cu terapia cognitiv-comportamentală administrate pacienţilor supraponderali cu tulburare de alimentaţie compulsivă.

În depășirea tulburării mâncatului selectiv sunt importante, pe lângă intervenția psihologului/psihiatrului și a medicului nutriționist și sprijinul moral acordat de familie, care trebuie să asigure un climat caracterizat de înțelegere, acceptare și grijă.

Beatrice Cioba-producător emisiunea „Vreau să fiu sănătos”

foto: wikimedia commons

21:00 Câştigă România!

* Prezintă Virgil Ianţu

Virgil Ianţu şi echipa sa continuă să aducă în faţa telespectatorilor oameni deștepți și bine pregătiți, români excepționali din toate categoriile sociale,

care şi-au croit destinul prin forța educației.

Şi, pentru că suntem în anul Jocurilor Olimpice, în fiecare ediţie a acestui sezon, întrebarea „Câștigă România!” va fi despre sportivii români şi performanțe olimpice remarcabile.

Producători: Diana Pascal, Vanda Liche

Quiz manager Cătălina Filip

22:00 Dosar România

* DINCOLO DE AURUL APUSENILOR

Exploatarea aurului în Apuseni este astăzi amintire. Se spune că 1% din aurul lumii a fost scos din măruntaiele acestor munți, dar prețul plătit a fost pe măsură. Ultimii 30 de ani au fost cei mai agitați. În patrulaterul aurifer Zlatna-Brad-Abrud-Roșia Montană, mineritul aurifer de subteran a fost îngropat și apoi inundat.

Acolo au pierit mulți mineri sub tone de rocă, dar au mai murit și la suprafață, cu praf în plămâni, bolnavi de silicoză, cerând mai mult aer.

Mineritul aurifer a fost închis definitiv, la începutul anilor 2000.

Absorbiți de interminabilul scandal de la Roșia Montană, puțini români au auzit de proiectul minier de la Rovina, o localitate din județul Hunedoara, aflată la numai câțiva kilometri de municipiul Brad. Acest proiect minier seamănă izbitor cu eșuatul proiect minier de la Roșia Montană prin dimensiunile sale și potențiala durata pe 30 de ani. La fel ca la Roşia Montană, exisă susţinători dar şi opozanţi ai proiectului minier.

Realizator Gabriel Geamănu

Producător Răzvan Butaru

 
Sezonul 14 al „Anchetelor comisarului Antonescu” continuă seria ediţiilor ce reconstituie cazuri de omor

Fără păcăleală! Colonelul în retragere Dan Antonescu revine la TVR 1 pe 1 aprilie, cu noi cazuri rezolvate de infracţiuni grave. Ediţiile noului ...

Partajul succesoral. Împărțirea bunurilor moștenite

Cine are dreptul la moştenire şi cum se împart bunurile comune? Ce este rezerva succesorală şi care sunt moştenitorii rezervatari? Care sunt ...

Demontăm şi explicăm mituri de pe la noi, în noul sezon „Exclusiv în România”

Mitul despre locul în care s-a răsturnat căruţa cu proşti, unicatele mondiale ale Sucidavei din Corabia sau o vizită în Valea Jiului, pe Planeta ...

 

#tvr1