Realizat de doi jurnalişti francezi, documentarul a fost filmat în 2022, în săptămânile premergătoare și imediat după invazia Ucrainei şi ne oferă o călătorie incredibilă într-o ţară deja sub tutela Rusiei. Vedem filmul la TVR 1, joi, 26 mai, de la ora 21.00.

„Împărtăşesc aceeaşi ideologie şi viziune asupra puterii totalitare, dar, se pare, Vladimir Putin și Alexander Lukașenko se urăsc reciproc. Pe măsură ce opoziția împotriva lui Lukaşenko creşte în Belarus, iar războiul din Ucraina îi forțează să ţină din ce în ce mai aproape, examinăm relația dintre cei doi conducători.

De asemenea, privim în trecut, la ascensiunea lui Lukașenko, la urcuşul său pe treptele puterii și îi ascultăm pe unii dintre protestatarii suficient de curajoși să i se opună”, mărturisesc Pierre Chabert şi Emilie Iob, realizatori ai documentarului „Belarus: ultima dictatură din Europa”.

Doi jurnalişti francezi vizitează Belarus în februarie 2022, în calitate de „turişti”. Rezultatul acestei călătorii sub acoperire îl vom putea vedea în documentarul „Belarus: ultima dictatură din Europa” (BIELORUSSIE: LA DERNIERE DICTATURE D’EUROPE A LA BOTTE DE POUTINE, FRANŢA, 2022), pe care TVR 1 îl va difuza în premieră joi, 26 mai, de la ora 21.00. Autorii refac calea spre putere a preşedintelui Lukaşenko, relaţia dintre el şi preşedintele Putin, se întâlnesc cu oponenţi ai regimului şi cu Svetlana Tihanovskaia, lidera opoziţiei belaruse, refugiată la Vilnius.

Din Lituania, unde se află în exil, o mamă povestește cum a pornit KGB-ul în căutarea fiului ei de patru ani. Atunci când un clip cu Victor prezent la un protest a fost văzut pe rețelele de socializare, KGB a trimis fotografii cu el la fiecare grădiniță din Minsk, cerând profesorilor să-l identifice. Ei au scăpat la timp, dar tatăl lui Victor a fost arestat și închis pentru că a participat la același protest.

Întoarcerea la sol a unui zbor Ryan Air pentru arestarea jurnalistului Roman Protasevici a atras sancțiuni dure din partea Europei. În semn de răzbunare, Lukașenko a atras zeci de mii de refugiați din Orientul Mijlociu, pe care i-a trimis în Polonia. Când oamenii au început să moară la temperaturi sub zero grade, el a dat vina pe Europa și a plecat să joace hochei pe gheață cu Vladimir Putin. A fost un semnal public de sprijin din partea Kremlinului pentru un politician pe care ruşii nu au încotro decât să îl susțină.

Fără ajutorul Rusiei, protestele populare din 2020 ar fi pus capăt, probabil, regimului lui Lukașenko. În schimb, Lukașenko nu numai că a permis Rusiei să staționeze trupe în Belarus, ba mai mult, un referendum organizat recent leagă consolidarea puterii sale de sprijinul militar pentru Rusia. Conform acestuia, lui Lukașenko i se permite să rămână la putere până în 2035, iar Belarusului să găzduiască arme nucleare rusești. Puterea de la Kremlin ştie că orice înlocuitor al lui Lukașenko ar fi, cel mai sigur, pro-occidental. Svetlana Tihanovskaia, lidera opoziţiei belaruse aflată în exil, a promis că va întrerupe legăturile cu Kremlinul și a denunțat invazia Ucrainei. Din locul său de refugiu din Vilnius, ea povestește cum încearcă să împiedice ca țara ei să devină stat satelit al Rusiei și despre cum sunt vizate constant figurile opoziției aflate în străinătate.

În Belarus, toată lumea știe că trăiește sub supraveghere constantă, ţara fiind condusă de un guvern care și-a pierdut legitimitatea și care guvernează prin forță. Şi marea teamă este că, dacă Ucraina este înfrântă, soarta ei ar putea fi aceeași.