Urmăriţi vineri, 19 octombrie de la ora 23.40, la TVR 1 episodul despre Henri Coandă - românul care a uimit lumea cu invenţiile sale şi pe care Ceauşescu l-a rugat să se întoarcă în ţară sprijinindu-i apoi întreaga activitate

La 24 de ani, Henri Coandă avea patru diplome de inginer, cântase la violoncel cu Orchestra Imperială din Berlin iar la Paris frecventase atelierul lui Rodin fiind pasionat de sculptură. Dar geniul tehnic al românului a fost demonstrat de multiplele sale invenţii care – cu adevărat, au schimbat lumea: avionul cu propulsie reactivă, marmură artificială, sania cu reacție, prima casă realizată din elemente prefabricate, prima farfurie zburătoare - aerodina lenticulară. Realizează proiecte neaşteptate precum: blocuri cu 4.000 de apartamente (folosind un sistem original de grinzi), transportul de mare viteză în tuburi vidate, instalații de desalinizare, avioane supersonice şi construieşte în golful Persic un tanc uriaș subacvatic pentru depozitarea petrolului (astfel încât navele să nu mai acosteze în port). În plus, „Efectul Coandă" (descris ca tendința unui jet fluid de a sta ataşat de o suprafață convexă) a generat o nouă ştiinţă, Fluidonica – cu aplicații de o diversitate uluitoare, de la aeronautică și automatică până la medicină cardiovasculară.

Henri Marie Coandă se naşte la București, în 7 iunie 1886. Tatăl său, căpitanul Constantin Coandă, era profesor la Şcoala de Drumuri şi Poduri. Militar de carieră, el luptase în Războiul de Independență şi se mândrea cu originile sale oltenești - descindea din neamul Craioveştilor, înrudindu-se cu Tudor Vladimirescu şi Iancu Jianu. Mama este o franţuzoaică din Bretania, Aida Danet, fiica medicului lui Napoleon al III-lea, Gustave Danet. Henri era al doilea copil al familiei. Îi vor urma încă cinci frați și surori. Până la 13 ani, urmează cursurile liceului Sfântul Sava din București. După care alege să devină militar. Va merge la Şcoala Fiilor de Militari din Iaşi, pe unde trecuse şi tatăl sau şi pe unde avea să treacă şi fratele său mai mic, Petre. Toți 3 vor fi șefi de promoție.

În 1903, Henri începe studiile la Școala Politehnică din Charlottenburg, Berlin şi doi ani mai târziu, la 19 ani, Henri lansează în aer macheta unui aeroplan, cu ajutorul unei rachete. Experimentul are loc în Dealul Spirii, la atelierele Arsenalului armatei. După ce a plutit 300 de metri, aeroplanul a explodat.

Henri își continuă studiile, la Institutul de electricitate Montefiore din Liege și apoi, din 1909, este studentul primei promoții a Școalii Superioare de Construcții Mecanice, Aeronautice și Frigotehnice din Paris.

În 1910, tânărul Henri Coandă avea patru diplome de inginer. Era însă la fel de pasionat de sculptură și violoncel. La Berlin, cântase cu Orchestra Imperială. La Paris. frecventează atelierul lui Rodin, unde îl întâlnește pe Brâncuși. Aşa cum îşi aminteşte Coandă ”Rodin era un soi de dictator cu noi discipolii, Brancusi insa nu... era o personlitate”.

În 15 octombrie 1910, se deschide la Paris cel de-al doilea Salon aeronautic internațional. Erau expuse monoplane, biplane și un elicopter. Aeroplanul care atrage toate privirile este cel care are aripile din lemn și nu are elice. Era primul avion cu propulsie reactivă din lume, și avea să fie cunoscut drept „Coandă-1910". Presa vremii nota că cea mai curioasă și ingenioasă particularitate a aeroplanului lui Coandă consta în înlocuirea elicei cu un turbo-propulsor, înfășurat într-un soi de capotă, sub care se află motorul de 50 CP, fixat chiar în fața pilotului. Gazetarii scriau că avionul lui Coandă era revelația salonului și că ingeniozitatea biplanului nu era egalată decât de amabilitatea inventatorului său de numai 24 de ani.

Coandă-1910 avea să fie rezultatul a patru ani de cercetări, primele desene datând din 1906. Aşa cum declara savantul, “aparatul a fost nu numai conceput dar in intregime construit de mine”. Odată ce Salonul își închide porțile, Coandă decide să testeze noul sau avion. O va face în 16 decemebrie 1910, pe aerodromul Issy-les-Moulineaux de lângă Paris, pilotandu-l el însuși, deși nu mai zburase până atunci.

Şi englezii vor remarca acest biplan și îi vor oferi postul de director tehnic la uzinele British Aeroplane din Bristol, pentru a produce avioane cu elice. Aici va fabrica până în 1915 avioanele biplan Bristol-Coandă.

Din 1912, acestea vor intră și în înzestrarea armatei române. În 1913, Coandă propune Consiliului General al departamentului Alpii Maritimi să i se acorde concesiunea unui drum de fier aerian. Era vorba de avioane care urmau să circule pe rețele de cabluri cu viteze de până la 200 de km pe ora. A venit însă Marele Război.

În 1934, Coandă brevetează „Procedeu și dispozitiv pentru devierea unui fluid într-un alt fluid”. Procedeul va fi consacrat mai târziu de profesorul Albert Metral ca „Efectul Coandă", fiind descris ca tendința unui jet fluid de a sta atașat de o suprafață convexă. Astăzi, efectul Coandă are aplicații de o diversitate uluitoare, de la aeronautică și automatică până la medicină cardiovasculară.

Americanii erau interesați atât de transportul de mare viteză prin tuburi cât și de farfuria sa zburătoare - aerodina lenticulară. Coandă brevetează aerodina lenticulară încă din 1932, perfecționând-o timp de 40 de ani.

Din 1956 până în 1958, Coandă lucrează atât la faimosul Institut de Tehnologie din Massachusetts - MIT, cât și pentru armata americană, coordonând activitatea laboratoarelor de cercetare. Forțele aeriene americane au dezvoltat în anii '50 proiectul AVRO - al unei aerodine lenticulare care funcționa pe baza Efectului Coandă. Proiectul a fost desecretizat în 2012.

În anii '50 și '60, Coandă face risipă de imaginație: Construiește în golful Persic un tanc uriaș subacvatic pentru depozitarea petrolului, astfel încât navele nu mai trebuie să acosteze în port. Construiește instalații de desalinizare a apei de mare, pe baza energiei solare. Proiectează blocuri cu 4.000 de apartamente, folosind un sistem original de grinzi.

Din anii '60, regimul de la București se interesează de Coandă. În 1967, Henri Coandă face prima să vizită în România după cel de-al Doilea Război Mondial. La cei 81 de ani ai săi, are parte de o primire impresionantă. Își revede sora, vizitează barajul de la Bicaz, Iașul primei sale tinereți și merge la mare cu soția sa, Margareta,

La simpozionul care îi este dedicat, participă oameni de știință din întreaga lume.

În întâlnirea pe care o are cu Nicolae Ceaușescu, Coandă discută termenii revenirii sale definitive în țară.  În 1969, Coandă revine definitiv acasă, după mai bine de 60 de ani de peregrinări. Ceaușescu îl numește consilier principal pentru probleme de știință și tehnică la Consiliul de Stat, cu rang de ministru. Dezvoltarea aeronauticii românești i se datorează în bună măsură. Henri Coandă pune o vorbă bună la Rolls Royce, pe lângă foștii săi colaboratori de la Bristol, pentru ca România să primească motoarele Viper, care vor echipa avioanele militare.

Casa construită de tatăl său în 1910 pe bd Lascăr Catargiu nr. 26 urma să devină o casă a gândirii românești, care să îi reunească pe cei mai înzestrați tineri ai României. Ceaușescu a vrut însă ceva mai concret, așa că în loc de Casă gândirii s-a realizat Institutul Național pentru Creație Științifică și Tehnică - Increst. Toate proiectele lui Coandă sunt prioritare la Increst. De la aerodina lenticulara și transportul în tuburi vidate, până la instalațiile de desalinizare, transportul suspendat și avioanele supersonice.

În iunie 1971 se face primul experiment privind transportul prin tub vidat, la marginea Bucureștiului. Reușita duce la construirea unui tronson de 1,3 km la Măneciu-Ungureni. Coandă își propune ca trenurile sale de mare viteză să parcurgă distanță București-Ploiești în doar 10 minute.

La sfârsitul anilor 80, INCREST-ul realizase două staţii industriale de transport prin tub vidat la Baia Mare şi Caraorman. Astăzi, acestea sunt doar amintire.

În 25 noiembrie 1972, Henri Coandă moare la București, la 86 de ani.

Despre Centenarul Marii Uniri în programele TVR:

Televiziunea Română marchează Centenarul Marii Uniri de la 1918 printr-o serie de proiecte editoriale, difuzate pe TVR 1, TVR 2, TVR 3, TVR Internațional, TVR Iași, TVR Craiova, TVR Cluj și TVR Timișoara. În spiritul misiunii sale publice, TVR a conceput, realizat și difuzat, începând din 2017, programe, emisiuni și evenimente legate de marea sărbătoare a românilor.

Printre documentarele dedicate aniversării Centenarului Marii Uniri se numără seria de portrete „Români care au schimbat lumea”, docudrama „În spatele frontului”, „Memorialul durerii” – Oameni care au făcut România Mare, O generație care ne-a dat o țară, Cei care au lucrat la edificiul Unirii - și filmele din seriile de documentare despre  „Unirile românilor” și „București, capitala rezistenței românești”.

Pe lângă producțiile proprii, televiziunea publică difuzează o serie de filme documentare achiziționate de la producători din străinătate și lungmetraje istorice.

Televiziunea Română a realizat, sub semnul Centenarului, ediția aniversară a Festivalului Concurs Internațional Cerbul de Aur și al patrulea sezon al emisiunii-concurs “Câștigă România”.

O altă componentă a pachetului editorial dedicat de televiziunea publică Centenarului Marii Uniri constă din cele două campanii ample - „#eusuntRomânia” și „Generația Unirii”. Aceste producții grupează reportaje și fillere despre generația care a realizat actul istoric dar și despre tineri din ziua de astăzi, care își manifestă patriotismul construind pentru România.

Proiectele speciale realizate de studiourile teritoriale: TVR Iași – „România 100. Iașul în arcul timpului”; TVR Timișoara – „România Centenară”; TVR Craiova – campania „100 România” și  transmisiunile în direct ale unor evenimente speciale precum festivitățile dedicate Zilei Naționale, Ziua Eroilor sau Vrancea Eroica-Mărășești, completează tabloul producțiilor prin care televiziunea publică celebrează Centenarul Marii Uniri.

Proiectele au fost realizate cu resurse proprii dar și alături de parteneri precum Ministerul Culturii și Identității Naționale sau Primăria Municipiului București.