De luni până joi, 25 decembrie, TVR în parteneriat cu IICCMER vă prezintă biografiile „oamenilor de ispravă” care au avut curajul – chiar și cu riscul vieții – să se opună regimului comunist. Destinele lor le aflați numai la TVR.

Luni, 22 decembrie

Nicolae „Mișu” Selagea (12.02.1908-2.09.1950)

Membru activ al PNȚ, țăranul Nicolae Selagea, din Câmpeni, Alba, a făcut în a doua jumătate a anilor 40 o vie propagandă anticomunistă și în favoarea formațiunii sale. Din 1948 s-a înregimentat în organizația de rezistență armată anticomunistă „Frontul Apărării Naționale – Corpul de Haiduci”, condusă de maiorul Nicolae Dabija.

Urmărit intens de Securitate, în toamna lui 1950 a fost trădat și înconjurat într-o șură din cătunul Ancăiești. În schimbul de focuri care a urmat a fost rănit la picior, iar apoi a fost împușcat mortal, din apropiere, de către șeful Serviciului Județean de Securitate Turda. A fost îngropat după câteva zile, la întâmplare, în apropierea locului în care a fost ucis. Era tatăl a cinci copii. Peste ani, în 2009, a fost exhumat de către o echipă a IICCMER care a răspuns la solicitarea unuia dintre urmașii săi.

Andrei Meșter (30.09.1901-20.10.1948)

Andrei Meșter a fost unul dintre numeroșii opozanți ai regimului comunist care, urmăriți de Securitate, și-au găsit refugiul în munți. La începutul lui 1948 și-a părăsit casa din comuna bihoreană Tămășeu și s-a adăpostit în munții Trascăului. A rezistat până în vară, când a fost arestat și învinuit de organizarea unui grup de partizani care în realitate nu a existat.

A fost depus la Securitatea din Turda unde timp de trei luni a fost anchetat și torturat. A fost apoi transportat cu mașina Securității la hotarul comunelor Poșaga și Sălciua unde a fost împușcat în spate de locotenentul Florea Sabău. Abia după o săptămână autoritățile au îngăduit familiei să ridice trupul neînsuflețit și să-l îngroape discret. În august 2009 osemintele sale au fost exhumate de experți ai IICCMER.

Ediția este disponibilă online pe TVR+.

Marți, 23 decembrie

Gavril Vatamaniuc (25.11.1924-1.03.2012)

Rămas orfan la 14 ani, bucovineanul din Sucevița devine copil de trupă, intră la şcoala militară de la Făgăraş și pleacă voluntar pe front. În 1945 este integrat în Legiunea de Jandarmi din Târgu Ocna. Intră în conflict cu ofiţerii care se ocupau cu propaganda şi este trecut în rezervă în 1948. Bănuind că va fi arestat, se refugiază în pădurile din zona Suceviţei, alături de alți partizani. După mai multe ciocniri cu Securitatea, Gavril Vatamaniuc este arestat în 1955 şi condamnat la 25 de ani muncă silnică.

A fost închis la Suceava, Jilava, Văcăreşti, Aiud, Botoşani şi Gherla. Din 1964, când a ieșit din închisoare, a lucrat ca simplu muncitor în mai multe locuri din țară. După 1990 a devenit membru al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici și a fost unul dintre simbolurile rezistenței armate anticomuniste.

Vasile Motrescu (11.10.1920 – 29.07.1958)

Originar din Vicovu de Jos, judeţul Suceava, Vasile Motrescu a intrat în 1944 în componenţa unei grupări de partizani antisovietici, sub protecţia Comandamentului româno-german din Câmpulung Moldovenesc. Urmărit de Securitate din această cauză, cinci ani mai târziu 1949 fuge în pădurile din preajma Rădăuţiului, intrând în grupul de partizani condus de Constantin Cenuşă.

Condamnat în contumacie, se predă în 1951, dar este eliberat cu scopul infiltrării altor grupuri de partizani. Motrescu refuză să facă jocul Securității și în 1952 ia calea codrului pentru a treia oară. În tot acest timp familia sa este supusă unor crâncene persecuţii. În final alege să acționeze solitar împotriva regimului, găsindu-şi adăpost în regiunile împădurite ale Bucovinei sau pe la diverşi binevoitori. Trădat, a fost arestat în 1958, condamnat la moarte și executat.

Ediția este disponibilă online pe TVR+.

Miercuri 24 decembrie

Maria Vasile (n. 21.08.1921)

În 1950, la vârsta de 29 de ani, Maria Vasile a fost arestată pentru că a refuzat să-și denunțe soțul pe care a continuat să-l ajute cât timp a fost fugar. A lăsat acasă, la Rucăr, în județul Argeș, trei copii minori. A fost internată vreme de doi ani în închisorile și coloniile de muncă Pitești, Ghencea, Cernavodă, Saligny, Pipera și Târgşor.

La Cernavodă, sub comanda infamului Florian Cormoș, a petrecut cea mai grea perioadă a detenției, muncind alături de bărbați la edificarea Canalului. Peste ani își amintea: „Aveam 10 oameni să încarc la roabă. Norma era de 3 metri cubi de pământ pentru fiecare persoană!”. A fost eliberată în 1953 și în ciuda amenințărilor Securității a continuat să-și ajute soțul care încă era fugar. Azi, despre cei care i-au făcut rău în timpul comunismului, spune cu seninătate și resemnare mioritică: „Mă rog pentru ei să-i ierte Dumnezeu. N-am nici o duşmănie, aşa a fost să fie...”.

Ștefan Bălan (n. 6.02.1932)

Ștefan Bălan a fost încă un tânăr al cărui destin a fost influențat în anii 50 de întâlnirea cu Raul Volcinschi, pe care l-a cunoscut la Știința Cluj. Un excelent atlet, a fost campion național în vremea junioratului. Deși fusese admis la Institutul Pedagogic, s-a transferat la Facultatea de Geologie și a intrat în grupul anticomunist al studenților clujeni. Aici rolul său era de a propune alţi membri pentru recrutare şi a obţine informaţii din Teiuş şi zonele apropiate. Arestarea din ianuarie 1957 i-a adus o condamnare de 12 ani închisoare.

A fost închis la Gherla, Salcia, Periprava, Luciu-Giurgeni, Văcăreşti, Cluj, Jilava și Galaţi. A fost eliberat în iunie 1964, după șapte anide închisoare.

Ediția este disponibilă online pe TVR+.

Joi, 25 decembrie

Gheorghe Bulacu (n. 12.06.1931)

Gheorghe Bulacu a fost unul dintre cei care au trecut de două ori prin infernul temnițelor comuniste. A fost arestat pentru prima oară în 1948, pe când era elev la liceul Dragoș Vodă din Sighetu Marmației, pentru că, alături de alți colegi și sub îndrumarea unui profesor, a purtat discuții critice la adresa regimului.  Pentru asta a fost condamnat la 3 ani de închisoare.

După eliberarea din 1951 i s-a fixat domiciliu obligatoriu și a lucrat într-o exploatare minieră. În 1958, după îndeplinirea stagiului militar, a fost rearestat sub absurda acuzație că de Crăciun ar fi intonat colindul „O, brad frumos”! Pentru asta și pentru că era considerat recidivist a primit 15 ani de muncă silnică. Dacă prima detenție a fost depășită mai ușor datorită tinereții, a doua recluziune l-a afectat mai mult și din cauză că era proaspăt căsătorit. În timpul celor două arestări a trecut prin închisorile Sighet, Satu Mare, Cluj, Jilava, Târgşor, Peninsula sau Poarta Albă. După eliberare s-a angajat la o întreprindere forestieră, de unde s-a pensionat.

Ovidiu Hagea (n. 5.03.1934)

În 1957, când a fost arestat, Ovidiu Hagea era sportiv la Știința Cluj. Era campion național la natație și urma cursurile Facultății de Geologie din Cluj, pe atunci o condiție fără de care nu ar fi putut activa la clubul clujean. Întâlnirea cu Raul Volcinschi i-a schimbat viața. A intrat în grupul anticomunist al acestuia datorită convingerilor sale, dorindu-și să sprijine activitatea partizanilor din munți. În caz de pericol era gata să ia calea codrilor.

Nu a mai apucat s-o facă și a fost condamnat la 12 ani de închisoare. A fost închis la Gherla, Salcia, Luciu-Giurgeni, Jilava, Aiud, Cluj, Galaţi și Ostrov, ieșind în 1964. În plină guvernare cripto-comunistă, între 1992-1996, a fost primar al oraşului Deva din partea Convenţiei Democrate din România.

• Program TVR1 – de luni până vineri la ora 16:55 (17:00), s – d, ora 24:00
• Program TVR2 – de luni până duminică la ora 17:55, reluare a doua zi la 6:50
• Program TVRHD - de luni până vineri la ora 8:55, s – d, ora 16:50

***

TVR în parteneriat cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc lansează seria de biografii „După 25 de ani. Dreptul la memorie”, o colecţie de 25 de episoade, care prezintă 50 de biografii ale disidenţilor români. „Unii au fost personalităţi cunoscute, lideri ai partidelor istorice, politicieni şi intelectuali de seamă. Alţii, oameni de rând, dar pentru care libertatea, proprietatea, limba şi istoria naţională nu se puteau vinde, nu se puteau negocia. Aceştia au rămas necunoscuţi. Au ieşit din închisori şi au dus o existenţă de proscrişi sau au murit împuşcaţi la margine de sat sau îngropaţi în gropi comune”,spune Ileana Ploscaru Panait, producătorul seriei „După 25 de ani. Dreptul la memorie”.

Aceste biografii vor fi difuzate până pe 25 decembrie, în fiecare zi, pe TVR 1, TVR HD, TVR 2, TVR Internaţional şi TVR Moldova. Ele vor fi prezentate de Radu preda, directorul executiv al IICCMER.
Mai multe informarţii despre „După 25 de ani. Dreptul la memorie” găsiţi aici.